Scrisoare deschisă către domnul Prim-Ministru Florin Cîțu,

Stimate domnule Prim-Ministru,

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România și Asociația Română Anti-SIDA (ARAS) fac apel public prin care vă solicită să vă implicați în rezolvarea problemei accesului la tratament al pacienților cu hepatită cronică virală C. În acest moment, există soluție terapeutică doar pe hârtie.
De aproximativ trei luni, niciunul dintre pacienții nou depistați nu poate beneficia de terapia antivirală, din cauza pauzei generate de negocierea unui nou contract cost/volum/rezultat. Negocierile s-au încheiat, dar pacienții încă nu au acces la medicamente.
În ultimele săptămâni am urmărit ședințele de Guvern, sperând că, în sfârșit, le vom putea da vești bune pacienților cu hepatită cronică virală de tip C. Am așteptat depășirea tuturor pașilor birocratici pentru ca lista cu medicamentele compensate, pe care se află și moleculele necesare tratamentului pentru pacienții cu hepatită virală C, să primească acordul dumneavoastră.
Fiecare lună în care pacienții cu hepatită C nu au acces la terapia antivirală, având în vedere și contextul pandemic actual și faptul că oricum accesul spre medicul curant, mai ales dacă acesta este medicul de boli infecțioase, este limitat, înseamnă agravarea bolii hepatice.
Impactul se va resimți pe termen scurt, mediu și lung atât din punct de vedere al calității vietii, cât și din punct de vedere financiar, pentru pacient și sistemul de sănătate deopotrivă.
Domnule Prim-Ministru, vă rugăm să înțelegeți că situația este disperată. În țară se desfășoară ample campanii de testare, cu bani europeni, pentru depistarea hepatitelor virale, care trebuie susținute de accesul imediat, fără discriminare, la tratamentul necesar.
România a dovedit că poate face pași necesare pentru care poate fi un exemplu pozitiv în ceea ce înseamnă accesul la investigații și tratament, dar nenumăratele pauze în acordarea tratamentului antiviral umbresc acest succes.
În plin val patru al Pandemiei, nu credem că este posibil să ne permitem să continuăm să lăsăm pacienții depistați cu hepatită C, inclusiv cei depistați prin programele din fonduri europene, să aștepte și doar să spere de la o lună la alta că își vor primi tratamentul.
Infecția cu virus hepatitic C este o boală vindecabila. Putem eradica hepatitele virale. E nevoie însă de asigurarea continuității terapiei antivirale. În caz contrar, vom continua să pierdem vieți din cauza agravării acestei boli, în loc să salvăm și să vindecăm.
Reprezentanți ai Guvernului pe care îl conduceți ne-au promis, în declarațiile publice, ca vom avea tratamentul cel mai târziu în luna octombrie. Ultima pauză între două contracte cost/volum/rezultat a fost de aproape șase luni. Acum avem deja trei luni de când așteptăm și ne-am pierdut speranța.
Ne dorim ca prin acest apel public să înțelegeți că avem nevoie să vă implicați și să oferiți o șansă pacienților nou depistați cu hepatită C. Unii dintre ei așteaptă de câteva luni și ne sună permanent, întrebându-ne când vor primi tratamentul. Oferind accesul imediat la terapia antivirală veți susține eforturile medicilor de familie/ gastroenterologi/infecționiști din întreaga țară, implicați în amplele campanii de testare, care nu vor mai fi nevoiți să le spună pacienților că trebuie să aștepte.

Marinela Debu, Președinte APAH-RO
Tel. 0721/304160 Email: roapah@gmail.com
Nicoleta Dascălu, Coordonator advocacy ARAS
Tel. 0745/101467 Email: nicoleta.dascalu@arasnet.ro

Material scris pentru platforma specializată DespreObezitate.ro de Dr. Oana Pop, Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice – Hyperclinica Medlife Oradea.

Steatoza hepatică sau ficatul gras, reprezintă acumularea excesivă de lipide în hepatocite, fiind cea mai frecventă modalitate de răspuns a ficatului la agresiuni. Steatohepatita non-alcoolică este un sindrom ce apare la persoanele care nu consumă alcool și care produce leziuni hepatice histologice identice cu cele din hepatita alcoolică. Este întâlnită la persoane care prezintă suprapondere/obezitate dar și care au hiperglicemie și hiperlipidemie. Patogenia bolii este puțin cunoscută dar pare să fie legată de rezistența la insulină. Riscul este cu atât mai mare cu cât persoana care suferă de diabet prezintă și sindrom metabolic. Rezistența la insulină precede acumularea grăsimii în hepatocite cu acumularea excesivă de grăsime intracelulară care activează stresul oxidativ, ceea ce în schimb generează eliberare de citokine.

Termenul de steatoză hepatică non-alcoolică, a fost descris în urmă cu 3 decade de către dr. Ludwig, care a descris o entitate caracterizată de depozite de grăsime în lobul hepatic în absența unui istoric de consum de alcool. Astfel, prima descriere a avut loc în anul 1980, în prezent fiind o afecțiune care se întâlnește des în populația generală. Prevalența bolii este crescută mai ales datorită epidemiei de obezitate și de diabet zaharat tip 2.

Datorită ratei crescute de obezitate la nivel mondial, steatoza hepatică non-alcoolică a devenit cea mai cunoscută cauză de boală cronică hepatică.

Fiziopatologie

Procesul patogenic de evoluție a steatozei hepatice non-alcoolice dar și progresia bolii este multifactorială și este influențată de către factorii genetici și de mediu. Mecanismul de producere nu este pe deplin înțeles, dar se presupune că o cauză frecventă ar fi dezechilibrul în metabolismul lipidelor cu creșterea trigliceridelor la nivel hepatic, unde se acumulează și astfel survine steatoza hepatică. O altă ipoteză este că există un dezechilibru metabolic care dereglează secreția de citokine, astfel încât apare un dezechilibru în homeostazia lipidică ducând la inflamație și fibroză. S-a demonstrat că disfuncția hepatică mitocondrială este crucială în patogeneza steatozei hepatice non-alcoolice. Cauza principală este existența stresului oxidativ. S-a constatat că abilitatea celulei hepatice de a se reface și de a se regenera depinde de variabilitatea leziunii hepatice, de rata de progresie a bolii și de severitatea bolii hepatice.

Steatohepatita non-alcoolică – numită uneori steatonecroză – este diagnosticată cel mai frecvent la femei cu vârsta între 40-60 de ani, majoritatea având obezitate, diabet zaharat tip 2 sau hiperlipidemie; dar totuși poate surveni la orice vârstă și mai ales la ambele sexe.

Din punct de vedere fiziopatologic se caracterizează prin acumulare de lipide – steatoză – inflamație și variabil fibroză. Mecanismele posibile de producere a steatozei sunt:

Reducerea sintezei lipoproteinelor cu densitate scăzută – LDL – și creșterea sintezei hepatice de trigliceride – posibil datorată scăderii oxidării acizilor grași sau creșterii aportului de către ficat a acizilor grași liberi;
Inflamația, poate fi datorată injuriei membranelor celulare prin peroxidarea lipidelor. Aceste modificări pot stimula celulele stelate hepatice ducând la fibroză.
Steatohepatita non-alcoolică, poate evolua spre ciroză și hipertensiunea portală. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici. Totuși, unii pot prezenta oboseală, stare generală alterată sau disconfort în hipocondrul drept. Hepatomegalia este întâlnită la 75% din pacienți. Splenomegalia, poate fi și ea prezentă dacă există fibroză hepatică avansată, fiind uneori primul semn al instalării hipertensiunii portale. Pacienții care prezintă ciroză, datorată steatohepatitei non-alcoolice, sunt adesea asimptomatici sau prezintă semne obișnuite ale bolii hepatice cronice.

Aspecte clinice

Steatoza hepatică non-alcoolică, reprezintă o afecțiune metabolică multifațetată, care cuprinde un spectru de afecțiuni, pornind de la o steatoză hepatică fără modificări importante la nivelul celulei hepatice până la steatoza hepatică asociată cu ciroza și chiar cu carcinom hepatocelular în absența consumului de alcool, iar uneori necesitând chiar transplant hepatic.

Factorii principali de risc sunt reprezentanți de obezitate de tip central, hipertrigliceridemie, diabet zaharat tip 2, hipertensiune arterială și hiperglicemie. De cele mai multe ori pacienții sunt asimptomatici, dar se prezintă la consult medical deoarece prezintă transaminaze crescute cu fosfatază alcalină crescută, hepatomegalie, singure sau asociate.

Diagnostic

Cea mai frecventă modificare a unui test de laborator este creșterea nivelului transaminazelor. Pentru diagnostic, trebuie să existe o dovadă puternică – istoric confirmat la rude – că aportul de alcool nu este excesiv. Serologia trebuie să demonstreze absența hepatitei B și C. Biopsia hepatică trebuie să arate modificări similare celor din hepatopatia alcoolică, de obicei picături mari de lipide – infiltrație grasă macro-veziculară.

Diagnosticul se poate realiza și ecografic, ecografia abdominală fiind cea mai frecventă și populară modalitate de a diagnostica steatoza hepatică. Ecografic, se observă o zonă mai “luminoasă” la nivel hepatic, cu o ecogenitate mai crescută comparativ cu rinichii. Sensibilitatea ecografiei este între 60-94% și specificitatea între 88-95%. Totuși diagnosticul nu se pune doar prin ecografie abdominală ci cumulat și cu examenul de laborator și posibil când este necesar și biopsie.

Diagnosticul diferențial se realizează cu:

Steatoza hepatică alcoolică;
Hepatita autoimună;
Hepatita cu virus C și B;
Ciroza biliară;
Boala Wilson.
Prognostic și tratament

Prognosticul este controversat. De cele mai multe ori, persoanele care suferă de steatoză hepatică nu vor dezvolta niciodată ciroză hepatică sau/și insuficiență hepatică. Prognosticul este adeseori bun, cu excepția cazului în care apar complicații – de exemplu sângerarea varicelor. Progresia spre fibroză depinde de asocierea cu anumiți parametri precum diabetul zaharat, creșterea ponderală și rezistența la insulină.

Tratamentul presupune eliminarea potențialelor cauze și a factorilor de risc:

Oprirea administrării de medicamente;
Eliminarea toxinelor.
Se recomandă:

Scăderea în greutate;
Tratamentul hiperlipidemiei și hiperglicemiei.


Bibliografie

1. Manualul Merck, ediția a XVIII, Secțiunea 3 – Bolile Ficatului și căilor biliare – pag. 190-191;

2. https://emedicine.medscape.com/article/2038493-overview;

3. http://www.medscape.org/viewarticle/536326.

SURSA: https://www.medicalmanager.ro/dr-oana-pop-steatoza-hepatica-non-alcoolica/

Preluare GRUPUL GastRo MF autor Dr. Mihaela Udrescu

Pacienți cu hepatită virală tip B în cabinet MF (2)

Evoluția infecției cu virus hepatitic B poate fi menținută sub control cu un tratament specific, de obicei cu agenți nucleotidici, tratament de lungă durată, ceea ce presupune și o monitorizare permanentă a afecțiunii.
Tratamentul este inițiat de medicul de boli infecțioase sau gastroenterolog și poate fi prelungit de MF în baza scrisorii medicale.
Scrisoarea medicală se eliberează pe o perioadă de 6 maxim 12 luni, chiar dacă tratamentul este permanent.
Un astfel de pacient este urmărit de medicul gastroenterolog sau de boli infecțioase care va indica ritmul de prezentare la spital în vederea reevaluării.
Medicul de familie poate continua prescrierea tratamentului antiviral de lungă durată, ocazie cu care evaluează pacientul.
Dacă evoluția bolii este nefavorabilă, medicul de familie va îndruma mai devreme pacientul către medicul curant.
Există case de asigurări care decid ca acest tratament să fie prescris numai de medicul gastoeneterolog sau de boli infecțioase (o astfel de situație paticulară este în județul Buzău).
În perioda de urgență, MF a continuat să sprijine pacienții cu hepatită cronică tip B, prescriind tratamentul necesar în lipsa scrisorii medicale.
Fiind un tratament scump, prezența unei scrisori medicale complete și corect întocmită este necesară medicului de familie pentru a putea continua prescrierea tratamentului necesar pentru a evita viitoare imputări din partea caselor de asigurări.
Pacienții Ag Hbs pozitivi și cu viremie nedetectabilă („purtători sănătoși”) rămân în monitorizarea semestrială atentă a medicului de familie.