Malnutriția se asociază cu stadiul terminal al bolilor hepatice?

”DA” –  asocierea este posibilă!

Malnutriția este asociată cu rate mari de mortalitate și morbiditate, dar, de multe ori, nu este ”recunoscută” la timp și nu este, în consecință, tratată corect (chiar dacă, tratamentul corespunzător, ar îmbunătăți rezultatele).

Pacientul cu afecțiuni hepatice este vulnerabil la dezvoltarea malnutriției din cauza rolului cheie jucat de ficat în reglarea echilibrului energetic.

Chiar dacă, malnutriția nu este inclusă în clasificarea complicațiilor cirozei hepatice, prezența ei trebuie să alerteze clinicienii în aceeași măsură ca și celelalte complicații ale cirozei hepatice.

Care sunt riscurile de malnutriţie?

!!Cei mai mulți pacienți cu boli hepatice terminale urmeazӑ (fӑrӑ intenție) o dietӑ cu conținut scӑzut de calorii, deoarece:

• Pofta de mâncare este scӑzutӑ sau, chiar, pierdutӑ;
• Anorexia (lipsa poftei de mâncare) indusӑ de alcool;
• Senzaţia de saţietate precoce, care poate fi consecinţa prezenţei ascitei (”se simt repede plini”);
• Dureri abdominale, greaţă, balonare, motilitate intestinalӑ scӑzutӑ – traduse prin dispepsie;
• Digestie afectatӑ şi absorbţia deficitarӑ a nutrienţilor, ca urmare a hipertensiunii portale;
• Recomandӑri de o dietӑ sӑracӑ în proteine, pentru a evita encefalopatia hepaticӑ;
• Ficatul este principalul depozit pentru numeroși nutrienți. Pierderea capacientății de stocare poate exacerba deficiențele cauzate de un aport alimentar deficitar. Severitatea malnutriției crește odată cu scăderea funcției hepatice

Prevenirea malnutriţiei, a sarcopeniei şi fragilitӑţii la pacienţii cu boalӑ hepaticӑ avansatӑ este importantӑ.

• Dieta trebuie sӑ asigure 35-40 Kcal/kg/zi;
• Mese mici şi frecvente – mulți pacienți se plâng de sațietate precoce (”se simt plini” repede), în special cei care au ascită;
• Aportul de proteine trebuie să fie 1,2 g/kg corp/zi;
• Lichidele nu trebuie consumate în timpul mesei, pentru a evita apariţia senzaţiei de saţietate precoce,” permiţând” consumul unei cantitӑţi mai mari de alimente solide, mai bogate în calorii;
• O gustare în cursul nopţii;
• Utilizarea nutriţiei artificiale, dacӑ e cazul. Alimentația enterală pe tub este frecvent necesară la pacienții spitalizați, deoarece nu reușesc să atingă obiectivele nutriționale ;
• Menţinerea activitӑţii fizice, care ar putea reduce fragilitatea (pacienţii pot fi încurajaţi sӑ meargӑ minim 5000 de paşi zilnic);
• Furnizarea de micronutrienți (vitamine și minerale) este foarte importantă, iar lipsa ei poate limita utilizare proteinelor, grăsimilor și carbohidraților;

DE REȚINUT!

• malnutriția este frecventă în bolile hepatice și se agravează odată cu severitatea bolii;
• starea nutrițională proastă este asociată cu un prognostic mai prost – apar mai rapid complicațiile și crește riscul de mortalitate.

Referințe