Consumul de grăsimi saturate este cunoscut pentru multiplele riscuri de sănătate, inclusiv obezitate și afecțiuni cardiovasculare, dar în acest articol vom discuta și impactul asupra sănătății ficatului nostru.
Întrebarea care se pune, este următoarea: Este prea multă grăsime saturata un lucru dăunător pentru ficat?
Grăsimile saturate au fost dintotdeauna un subiect fierbinte în universul nutriției, dar când vine vorba de sănătatea ficatului, dovezile par să nu fie destul de clare și de numeroase. Argumentarea științifică expusă în articolul de astăzi este menită să treacă în revistă și să detalieze aceste aspecte.
Ceea ce vreau sa scot în evidență aici este modul în care aportul de grăsimi saturate interacționează cu boala ficatului gras, atât în ceea ce privește efectele potențiale asupra depozitării grăsimilor hepatice, cât și în ceea ce privește rezistența la insulină, două dintre cele mai importante aspecte în gestionarea acestei afecțiuni comune.
Din punct de vedere statistic, sursele de top de grăsimi alimentare saturate din dieta, includ:
- Carne de vită/porc și alte specialitati de carne roșie;
- Brânzeturi maturate si produse semipreparate pe baza de branzeturi;
- Unt si produse tartinabile animale/vegetale;
- Produse lactate cu continut ridicat de grasime;
- Înghețată si produse semipreparate inghetate;
- Carne procesată (salamuri,carnati,sunca,hot-dogs) si alte specialitati;
- Produse de simigerie/patiserie (covrigi, gogoși, foietaje);
- Produse de raft prăjite (chips-uri, semințe, oleaginoase);
- Pizza și alte specialități fast-food;
- Uleiuri și grasimi solide;
- Dulciuri (prăjituri, biscuiți și produse pe bază de ciocolată).
Boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) este o epidemie în creștere, în paralel cu criza de obezitate, devenind rapid una dintre cele mai frecvente cauze ale bolii hepatice cronice la nivel mondial.
Alimentația dezechilibrata și lipsa activității fizice sunt determinanți importanți ai acumulării de grăsime hepatică, rezistența la insulină, țesut adipos disfuncțional, stocarea secundară afectată de lipide și/sau creșterea lipolizei.
Într-o manieră extrem de succinta o să aruncăm o privire la ceea ce spun unele dintre cele mai recente lucrări științifice despre relația dintre grăsimile saturate și acumularea de grăsime la nivel hepatic.
- PLoS Medicine 2016 – S-a constatat că înlocuirea grăsimilor saturate cu grăsimi poli nesaturate (echivalentul schimbării cărnii de vită/porc cu pește) a redus rezistența la insulină în diferite studii cu subiecți umani.
- Jurnalul de Endocrinologie și Metabolism 2019 – S-a constatat că aportul de grăsimi saturate a crescut acumularea de grăsime hepatică în comparație cu diferite tipuri de grăsimi alimentare care au prevenit acumularea.
- Frontiers In Nutrition 2021 – O revizuire care a identificat grăsimile saturate ca fiind unul dintre cei mai mari factori de risc alimentar pentru agravarea acumulării de grăsime hepatică și a rezistenței la insulină în boala ficatului gras non alcoolic.
- Diabetes Care 2018 – Un studiu experimental care a constatat că, atunci când sunt furnizate ca exces de calorii, grăsimile saturate au crescut acumularea de grăsime hepatică cu 40% mai mult decât alte tipuri de grăsimi (ex.MUFA).
- Nutrients 2016 – S-a constatat că, la cei cu boala ficatului gras non alcoolic, persoanele care au avut cel mai mare aport alimentar de grăsimi saturate au avut, de asemenea, tendința de a avea un conținut mai mare de grăsime la nivelul ficatului.
Totalitatea dovezilor indică persoanelor care trăiesc cu ficat gras să își reducă aportul de grăsimi saturate pentru a-și îmbunătăți sănătatea hepatica.
Dar de ce se întâmplă acest lucru?
Una dintre ipotezele științifice actuale, așa cum este explicată în numeroase studii științifice, este că grăsimile saturate afectează negativ mitocondriile – o componentă a celulelor umane. Mitocondriile noastre au un rol foarte important în metabolizarea grăsimilor și, prin urmare, dacă funcția lor este compromisă, vedem cum această descompunere eșuată a acizilor grași ar putea deveni problematică și, teoretic, ar putea duce la creșterea stocării grăsimilor hepatice. Exista de asemenea o relație între funcția mitocondrială adecvată (sau improprie) și rezistența la insulină.
Explicația de mai sus este, evident, o simplificare excesivă, dar oferă unele indicații în direcția în care se îndreaptă știința cu privire la subiectul grăsimilor saturate.
Partea finală a articolului de astăzi este reprezentata de discuția despre potențialul unor molecule care se găsesc și sub forma de suplimente alimentare și care ar putea fi de folos în combaterea grăsimii hepatice.
Carnitina este un compus natural care ajută la transportul acizilor grași către mitocondrii pentru o descompunere ulterioară. Având în vedere rolul potențial al mitocondriilor în boala ficatului gras, conform discuției de mai sus, oamenii de știință au devenit interesați dacă suplimentarea cu L-carnitină îi poate ajuta pe cei cu boala ficatului gras.
Există dovezi limitate, una dintre ele fiind o revizuire sistematică și meta-analiză a cinci studii experimentale care a scos la iveala că suplimentarea cu L-carnitină variind de la 500-2.000 mg/ zi a avut potențialul de a reduce modest grăsimea hepatică, enzimele hepatice și rezistența la insulină la cei care suferă de boala ficatului gras.
Acizii grași omega-3 (DHA/EPA) și simbioticele (Pre+Probiotice) au mult mai multe dovezi de beneficiu în această etapă. Suplimentarea cu simbiotice în plus față de modificarea stilului de viață este superioară , cel puțin parțial prin atenuarea markerilor inflamatorii din organism. Rămâne de stabilit dacă aceste efecte vor fi susținute cu durate mai lungi de tratament.
Vor fi necesare studii mai multe și mai bune înainte de a putea fi făcute afirmații puternice, dar cu siguranță constatări ca acestea vor ajuta la deschiderea drumului către noi terapii complementare.
(Articol scris de Daniel Plăiașu – Nutriționist- Dietetician, Specialist Nutriție Clinică)
Referințe:
- https://www.researchgate.net/publication/233498474_Fatty_Acids_Friends_or_Foe_Relation_Between_Dietary_Fat_and_Insulin_Sensitivity
- https://journals.plos.org/plosmedicine/article?id=10.1371/journal.pmed.1002087
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31369090/
- https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fnut.2021.640557/full
- https://doi.org/10.2337/dc18-0071
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27618908/
- https://doi.org/10.1002/mnfr.201900942
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24401715/
- https://www.wjgnet.com/2308-3840/full/v8/i1/4.htm