Hepatita C – incidenţa şi conştientizare

Studiu prezentat în 19 mai 2010, de Ziua Mondială a Hepatitei

Ziua Mondială a Hepatitei, sărbătorită în întreaga lume sub titulatura „Sunt eu numărul 12?”, a fost marcată, la Bucureşti, prin evenimentul „Hepatita C – Abordare regională şi locală”. În premieră pentru România, au fost prezentate studii privind prevalenţa, incidenţa şi atitudinile faţă de boală, tratament şi acces la tratament. Studiile au fost realizate la nivel regional şi local, în anul 2009.

Evenimentul, organizat cu sprijinul Merck Sharp&Dohme (MSD), a beneficiat de prezenţa: prof. dr. Adrian Streinu-Cercel – Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii (MS), prof. dr. Oliviu Pascu – la acea dată Preşedintele Comisiei Naţionale de Hepatită, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), prof. dr. Ioan Sporea – Şeful Clinicii de Gastroenterologie şi Hepatologie Timişoara, prof. dr. Şerban Rădulescu – membru în Comisia de Sănătate din Senat, Parlamentul României. Pacienţii cu afecţiuni hepatice au fost reprezentaţi în cadrul conferinţei de către Marinela Debu, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice (APAH-RO).

Studiul „Hepatita C – prevalenţa şi probleme la nivel regional” a fost realizat în ţările Europei Centrale şi de Est – Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Kazahstan, Letonia, Lituania, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia şi Ucraina. Obiectivul cercetării a constat în realizarea unei evaluări epidemiologice şi economice a efectelor virusului Hepatitei C. „Un astfel de studiu este extrem de util, având în vedere faptul că discutăm despre o boală pentru care estimările nu sunt deloc încurajatoare. Mai mult, lipsa unui vaccin este un factor important în creşterea numărului de infectări cu virusul hepatitei C. Studiul a evidenţiat faptul că, în toate ţările supuse analizei, incidenţa infecţiei cu virusul hepatitei C este cea mai ridicată în grupul de vârstă 30 – 44 de ani, cel mai productiv grup din punct de vedere economic”, a declarat prof. dr. Adrian Streinu-Cercel.

În România, tratamentul pentru hepatită cronica B sau C este compensat de către CNAS. Pentru a intra în schema de tratament, pe baza dosarului medical pacienţii intră pe listele de aşteptare. „Accesul la tratament pentru hepatită cronică B sau C s-a îmbunătăţit în ultimii ani. Spre exemplu, prin comparaţie 2008 – 2009, s-a trecut de la o durată maximă a aşteptării de 2 – 3 ani (2008) la maxim 12 luni (2009). Acest lucru a fost posibil printr-o fluidizare transparenţă a prelucrării dosarelor la Comisia CNAS, fapt care a dus la o creştere importantă a numărului pacienţilor trataţi în 2009 – cu 2.433 pentru hepatita cronică C şi cu 655 pentru hepatita cronică B. Mai mult, pentru hepatita cronică C, vă pot spune că pentru prima dată de la iniţierea tratamentului antiviral, lista de aşteptare s-a redus cu peste 20%”, a declarat prof. dr. Oliviu Pascu.

În premieră la nivel local, studiul „Hepatita C – incidenţă şi conştientizare” a vizat determinarea gradului de conştientizare a gravităţii hepatitelor, a prevalenţei şi incidenţei persoanelor expuse riscului. „Rezultatele studiului generează o imagine de ansamblu asupra datelor din teritoriu. Faptul că 78% dintre persoanele nediagnosticate nu ştiu care sunt factorii de risc de contaminare cu virusul hepatitei C reprezintă un semnal de alarmă. Nu trebuie să uităm că, avand o evoluţie asimptomatică, diagnosticarea ajunge să se facă în stadii avansate când costurile de tratament cresc din cauza apariţiei complicaţiilor”, a declarat prof. dr. Ioan Sporea.

„Datele rezultate în urma acestor studii conduc către o direcţie clară. Mai precis, spre necesitatea luării unor măsuri imediate pentru diagnosticarea precoce. Este de neconstestat faptul că infecţia cu virusul hepatitei C reprezintă o problemă de sănătate publică. Prin diagnosticare precoce, putem avea un dublu beneficiu – pacientul va putea să intre în schema de tratament astfel încât şansele de însănătoşire să crească. În acelaşi timp, costurile de tratament se vor reduce prin evitarea tratării complicaţiilor – ciroza sau cancer hepatic”, a declarat prof. dr. Şerban Rădulescu.

„Ca reprezentant al pacienţilor cu afecţiuni hepatice, după un an de activitate, mă bucură faptul că hepatitele cronice, B şi C, sunt în atenţia autorităţilor. Pentru noi, pacienţii, este extrem de important să avem o legătura permanentă cu medicii, să fim informaţi cu privire la tratament şi a etapelor pe care le avem de parcurs. Discuţiile cu pacienţii duc toate către aceeaşi concluzie – perioada grea nu se opreşte după încheierea tratamentului. Avem nevoie de suport psihologic. Avem nevoie de informaţii şi acces la tratament pentru cât mai mulţi dintre noi”, a declarat Marinela Debu, preşedinte APAH-RO.

 Ziua Mondială a Hepatitei se sărbătoreşte la iniţiativa Alianţei Mondiale pentru Hepatită, pe 19 mai. Sloganul „Sunt eu numărul 12?” atrage atenţia asupra faptului că, la nivel mondial, 1 persoană din 12 suferă de hepatită virală B sau C, mulţi dintre cei infectaţi nefiind conştienţi de acest lucru pentru ca hepatita virala este, în majoritatea cazurilor, asimptomatică.

În România, ţara cu cel mai mare număr de persoane infectate cu HCV, sunt aproximativ un milion de români infectaţi cu virusul hepatitei C. Tratamentul injectabil este compensat 100%, cel oral este compensat 25% de CNAS, restul fiind suportat de companiile farmaceutice. O parte din testele de laborator nu sunt acoperite de CNAS, sub 1% dintre cei infectaţi având acces la tratament în fiecare an – 4.500 de pacienţi/an. În funcţie de vârsta, sex, consum de alcool, co-infecţie cu HIV, rata progresiei variază între 20 şi 50 de ani. Aproximativ 20 – 30% dintre cei infectaţi dezvoltă ciroză în aproximativ 20 de ani: dintre aceştia, 1- 5% prezintă un risc crescut de a dezvolta carcinom hepatocelular.

Incidenţa virusului hepatitei C, în cele 16 ţări incluse în studiu, variază de la 0,9 (Ungaria) la 0,33 (Letonia) la 100.000 de locuitori. În regiune (Europa Centrală şi de Est) nu există programe de monitorizare şi screening. Belarus, Cehia şi Letonia au pus bazele unor sisteme naţionale de monitorizare. Croaţia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovacia şi Rusia au iniţiat programe de screening pentru grupele de risc. Testele pentru diagnosticarea infectiei cu virusul hepatitei C sunt costisitoare şi nu sunt disponibile în circuitul de rutină al serviciilor medicale. Tratamentul este disponibil, dar este de durată (6 – 12 luni). Cele mai mici costuri sunt în Estonia şi Belarus, iar cele mai ridicate sunt în Rusia şi Ungaria. Costurile tratamentului în stadii avansate ale bolii sunt de 13 până la 28 de ori mai ridicate decât costurile tratamentului într-un stadiu incipient.