dr. Ion MIHAI, medic chirurg, competenţe în laparoscopie
Spitalul militar de urgenţă „Regina Maria” Braşov
Prin atitudinea sa, medicul, ca şi pacientul, doreşte o rezolvare facilă şi cu rezultate optime a oricărei afecţiuni. Acest deziderat depinde de foarte mulţi factori, a căror influenţă poate marca mai mult sau mai puţin evoluţia postoperatorie.
Orice intervenţie chirurgicală comportă un risc pe care şi-l asumă medicul şi pacientul deopotrivă. Acest lucru trebuie făcut în deplină cunoştinţă de cauză, motiv pentru care, o cunoaştere în detaliu a istoriei patologiei (anamneza) pacientului, impune un punct de plecare benefic amândurora. Pentru chirurg, hepatita C reprezintă o afecţiune conexă unei boli chirurgicale, la fel cum este diabetul, cardiopatia ischemică, etc. Pare o abordare simplistă, dar acest lucru merită subliniat, pentru că mulţi dintre pacienţii cu hepatită C nu-şi „recunosc” boala din varii motive.
De ce spun asta? Fiind o afecţiune care poate fi transmisă altor persoane, pacienţii se simt izolaţi, motiv pentru care nu-şi declară afecţiunea. Pe de altă parte, ascunderea acestei boli faţă de personalul medical crează o stare de spirit frustrantă în desfăşurarea actului medical, pentru că acesta este pus în situaţia de a trata pacienţi cu un echilibru fragil fără a avea toate datele medicale cunoscute preoperator.
Poate fi operat în condiţii de siguranţă un pacient cu hepatită C? Care sunt riscurile (suplimentare) unei intervenţii chirurgicale? Sunt întrebări pe care oricare dintre noi suntem îndreptăţiţi să le punem. La prima întrebare, răspunsul este categoric: Da, pacientul poate fi operat în condiţii de siguranţă, la fel ca orice pacient.
La cea de-a doua întrebare, răspunsul este diferenţiat, în funcţie de stadiul evolutiv al bolii. În stadiile compensate clinic, cu simptomatologie ştearsă sau absentă, cu creşteri moderate ale transaminazelor, riscurile operatorii sunt comune oricărei intervenţii chirurgicale. În stadiile decompensate, cu simptomatologie prezentă, respectiv alterarea funcţiei hepatice, modificări histopatologice (puncţie/biopsie hepatică), intervenţia chirurgicală comportă o atitudine restrictivă.
Ca orice alt pacient… Cazurile cu indicaţie absolută, precum colecistită acută sau ocluzie intestinală, se operează în Urgenţă cu o minimă pregătire preoperatorie, dar cu susţinere terapeutică specifică afecţiunii, în postperator. Cazurile cu indicaţie relativă, cum ar fi hernia ombilicală, se pot temporiza până în momentul echilibrării, când operaţia se face „la rece”, în condiţii de risc minim.
Care sunt riscurile care impun această atitudine chirurgicală? Există riscul sângerării, indus prin alterarea coagulării pe de o parte, şi creşterea vascularizaţiei în teritoriul portal (prin creşterea presiunii portale), pe de altă parte. De asemenea, creşte riscul de infecţie şi alterarea procesului de regenerare (cicatrizare), indus de scăderea imunităţii pacientului. Totodată, este posibilă o decompensare hepatică postoperatorie, care poate merge până la insuficienţa multiplă de organe, prin agresiunea chirurgicală şi anestezică (în stadiile avansate ale bolii).
Aşadar, pacientul cu hepatită C poate fi operat în aceleaşi condiţii de siguranţă ca în cazul oricărui alt pacient. Condiţia este ca afecţiunea să fie cunoscută de medicul chirurg, astfel încât conduita terapeutică, făcută în deplină cunoştinţă de cauză, să răspundă tuturor nevoilor pacientului.
Lasă un răspuns