Riscul transmiterii hepatitei B de la mamă la nou născut

Dr. Rodica SILAGHI – Medic primar Boli Infecţioase

Spitalul de Boli Infecţioase Braşov

Hepatita B este una dintre cele mai răspândite infecţii şi-n acelaşi timp cu risc crescut de transmitere de la mamă la făt. În lume, în jur de 350 de milioane de oameni sunt purtători cronici de virus B. Anual, un milion mor din cauza cirozei hepatice sau a cancerului hepatocelular, determinate de virusul B.

Alături de trsansmiterea pe cale sexuală şi parenterală, un loc important îl ocupă şi transmiterea perinatală (de la mamă la nou-născut). Viitoarele mame infectate prezi ntă riscul de a transmite infecţia la nou-născuţi, atât în timpul sarcinii (mai rar), cât şi în timpul naşterii pe cale naturală. Deşi există controverse, la nivel mondial, privind riscul de transmitere al acestei infecţii în timpul naşterii pe cale naturală, operaţia cezariană rămâne ceva mai sigură.

Este permisă alăptarea?

Factorii importanţi care pot influenţa riscul transmiterii în timpul naşterii pe cale naturală sunt: data depistării bolii la mamă, tipul de virus B incriminat, valoarea viremiei (numărul de virusuri prezent pe ml de sânge), terapia antivirală anterioară. Având în vedere evoluţia rapidă şi nefavorabilă a bolii la nou născutul care primeşte infecţia de la mamă, operaţia cezariană este de ales.

În ce priveşte alimentaţia la sân, studiile efectuate privind concentraţia virusului B în laptele matern au arătat rezultatele controversate. Bineînţeles, diferenţele sunt date tot de valorile viremiei mamei sau de sensibilitatea metodei prin care s-a făcut determinarea virusului în laptele de mamă. Dar să nu uităm de frecvenţa ragadelor (rănilor) care apar pe mamelon în timpul suptului. Deci, nou-născutul va înghiţi alături de laptele matern şi cantităţi mici de sânge. Evident, dacă mama are viremie nedetectabilă, riscul este aproape minim şi alimentaţia la sân ar fi, cel puţin teoretic, fără risc.

CDC Atlanta (Centrul American de Control al Bolilor) concluzionează: „În general, alimentaţia la sân n-ar trebui să reprezinte risc de transmitere şi să descurajeze mamele infectate cu virusul B”. Dar ce facem când se naşte un copil al cărui mamă are hepatită B?

Riscuri în lipsa profilaxiei

Profilaxia (prevenirea) este cea mai importantă intervenţie pentru a preveni infectarea şi dezvoltarea infecţiei cronice la nou-născut. Fără această atitudine, până la 90% din nou-născuţii din mame cu AgHBs+ vor dezvolta o infecţie cronică cu virusul B în următoarele 6 luni. Riscul mare este dat şi de tipul de virus B. În caz de infecţie cu virus B cu AgHBe+ (eaxpresie a replicării = înmulţirii virusului), acesta este transmis prin plancentă şi compromite capacitatea de apărare imună a viitorului copil. Aşa se explică de ce, după transmiterea perinatală a virusului B, copilul dezvoltă o infecţie cronică cu acest virus. Acelaşi risc îl au şi mamele care au virus B cu AgHBe negativ (virus cu mutaţii genetice). În ambele situaţii se recomandă profilaxia pasivă şi activă a nou-născutului.

Cum se poate efectua profilaxia?

Prin consens internaţional, profilaxia hepatitei B la nou-născut se efectuează printr-o combinaţie: imunoglobulina specifică B şi vaccin VHB. Toate ghidurile de urmărire a gravidei indică testarea acesteia pentru VHB după 32 de săptămâni şi cât mai aproape de naştere. Dacă rezultatul este pozitiv, ca şi în cazul în care mama se ştia cu virusul B anterior instalării sarcinii, imunizarea nou-născutului se face imediat după naştere, în primele 12 ore. Simultan, se administrează şi prima doză de vaccin (în alt loc de administrare) şi se continuă vaccinarea conform schemei de administrare.

Dacă mama a fost descoperită doar după naştere cu virusul B, administrarea acestor imunoglobuline la nou-născut se poate face până la 7 zile postnatale. Bineînţeles că rezultatul nu va fi acelaşi!

Imunoglobulinele B sunt imediat eficace după introducerea în sânge. Se redistribuie rapid între plasmă şi ţesuturi, realizând un echilibru eficace între ele, în 3-5 zile. Se contraindică administrarea pe o perioadă de 6 săptămâni de vaccinuri, vii, atenuate, precum oreion, rujeola, rubeola, varicela.

*****

HEPATECT CP: este o imunoglobulină preparată pentru administrare intravenoasă. Este produsă din plasmă umană de la donatori care au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B şi care conţine un nivel standard de anticorpi protectori în titru de 50 ui/ml. Din păcate, la ora actuală nu se mai găseşte în România, ci doar în străinătate.