INTERVIU. “Trebuie curaj pentru a urma tratamentul în cazul hepatitei…”

Dr. Felicia Coman, medic primar gastroenterolog,
Șef Secție Gastroenterologie,  Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov

„…, dar merită, pentru că sunt mari şanse de reuşită”

 – În condiţiile în care la noi în ţară nu sunt obligatorii analizele pentru depistarea hepatitei, cine ar fi indicat să ceară de la specialişti efectuarea unei testări în acest sens?

– În condiţiile în care hepatitele cronice sunt frecvent asimptomatice, ar trebui să se efectueze screeningul întregii populaţii.

– Care sunt cele mai importante analize ce trebuie efectuate de un pacient suspect de hepatită, indifferent că este vorba de tipul B sau C?

– Se efectueaza: , transaminazele, ecografia, pentru a vedea structura ficatului, precum şi antigenul HBs (Ag HBs) şi anticorpii HCV, pentru determinarea exactă a existenţei sau absenţei unuia dintre cele două virusuri hepatitice. Aşadar, cele mai importante analize sunt Ag HBs, anticorpii HCV, transaminazele TGO-TGP şi ecografia.

– Ce importanţă are viremia în hepatita cronică virală? Ce semnifică ea?

– După ce ştim exact ce virus este implicat, mergem la pasul următor. Dacă s-a dovedit existenţa în corp a virusul B, adică este pozitiv, în continuare va fi determinat obligatoriu virusul Delta (care se poate dezvolta numai în prezenţa virusulului B), apoi viremia, respectiv ADN-ul virusului. Dacă au fost depistaţi anticorpii virusului C, atunci se face viremia pe acest tip, adică ARN-VHC. Viremia arată, de fapt, ce cantitate de virus există în organism. În funcţie de viremie, mai ales în cazul virusului C, avem răspunsul la tratament, care este mai bun dacă viremiile sunt mai mici.

– Care ar trebui să fie stilul de viaţă al unui pacient cu hepatită?

– O recomandare în acest sens depinde de situaţia pacientului la un moment dat. Dacă starea generală este bună, acesta nu trebuie să aibă un stil de viaţă diferit de al unui individ sănătos. Astfel, el poate merge la servici sau poate lucra acasă, dar indicat ar fi să nu facă eforturi fizice foarte mari. De asemenea, pe cât posibil se recomandă odihna zilnică, inclusiv în cursul zilei, ori de câte ori se simte obosit, şi evitarea  abuzurilor alimentare.  Alcoolul,  grăsimile si condimentele sunt nocive. Totuşi, nu este recomandabil un regim alimentar restrictiv, aşa cum am constatat la mulţi pacienţi cu hepatită. Unii îşi autoimpun acest tip de comportament alimentar, fără recomandare, excluzând, de exemplu, consumul de carne şi ouă.

– În ce măsură se ameliorează starea de sănătate a unui pacient cu hepatită, dacă respectă tratamentul recomandat de medicul curant?

–  Din acest punct de vedere, procentele diferă, în funcţie de tipul hepatitei. În general, tratamentul antiviral, aplicat corect, are şanse mari de reuşită şi merită urmat. Este singurul tratament care te poate scăpa de virus. Pe oamenii tineri îi poate feri de complicaţii în viitorul îndepărtat, iar pe cei mai puţin tineri îi poate ajuta din nou să ducă o viaţă normală. Aşa cum arată statisticile, hepatita C se vindecă într-un procent de 60-65% cu tratament antiviral. În cazul celor cu hepatita B, sunt variaţii mari în vindecare, în funcţie de forma bolii, astfel că este mai dificil de estimat în procente. Însă putem spune că peste 25% dintre aceşti pacienţi se pot vindeca dacă urmează tratamentul recomandat de medic.

– Care ar fi primele sfaturi pe care pe daţi pacienţilor care află că au heptatită?

– În primul rând, să aibă încredere în medic. Apoi, să se informeze din surse avizate! Specialistul este cel în măsură să facă educaţia pacientului; să nu se limiteze la informaţiile obţinute de pe internet, de la alţi pacienţi sau de prin vecini. După ce au aflat că au hepatită, să se ducă direct la doctor, singurul care îi poate ajuta. Mai mult, sunt destui pacienţi care refuză să facă biopsie, pentru că au auzit ei că această procedură răspândeşte virusul în corp sau le agravează boala, ceea ce este total eronat. Aceste discuţii trebuie purtate doar cu medicul curant. Importanţa tratamentului trebuie înţeleasă exact. În plus, pacienţilor le este teamă de reacţiile adverse din timpul tratamentului, dar trebuie curaj pentru a fi urmat, pentru că merită, iar rezultatele sunt foarte bune.

– În ce constau reacţiile adverse, care îi sperie atât de mult pe pacienţi?

– Depinde de tipul virusului. Tratamentul hepatitei C presupune o combinaţie de interferon pegylat şi ribavirină, iar efectele adverse sunt mai multe, printre care oboseala fizică, lipsa poftei de mâncare şi tulburările de memorie. Mai puţin frecvente sunt căderea părului, mâncărimile de piele şi tusea. În acest context se pot enumera şi reacţiile hematologice, dar care se pot ţine sub control, fiind monitorizate în permanenţă de medicul curant. Este bine de ştiut că, odată cu terminarea tratamentului, toate reacţiile adverse dispar. Trebuie precizat că sunt extrem de rare situaţiile, poate doar într-un procent de până la 1%, în care tratamentul antiviral să fie întrerupt din cauza reacţiilor adverse.

– Vaccinul antihepatitic B a fost introdus în programul naţional din ţara noastră doar în 1995. Ce le recomandaţi celor care nu au intrat în program şi ar dori să se imunizeze?

– Înainte de vaccinare, ideal ar fi să se facă o testare a anticorpilor(AcHBs). Vaccinul presupune 3 doze şi, pentru obţinerea efectului scontat, trebuie efectuate toate dozele. Se recomandă revaccinarea după 5 ani.