Situația pacienților cu hepatite cronice în județul Teleorman

Dr. Georgeta DATCU, Consilier superior, CAS Teleorman

    Câteva particularităţi privind situaţia pacienţilor cu hepatite cronice în judeţul Teleorman,  în ceea ce priveşte accesul acestora la servicii medicale:

Judeţul Teleorman face parte din regiunea Sud-Muntenia şi este situat în partea de sud a țării. Are o suprafaţă de 5789,78 km.p. ( 2,4% din suprafaţa ţării ) şi o populaţie de 397.990 locuitori, cu un grad de urbanizare de 33%.
Deci 2/3 din populaţie locuieşte în mediul rural, unde accesul la servicii medicale de specialitate, la medicamente sau la investigaţii paraclinice este mai restrâns.
În Teleorman se află: două municipii, trei oraşe, 83 comune şi 231 sate. Reşedinţa de judeţ este municipiul Alexandria, unde sunt grupate majoritatea farmaciilor din judeţ şi relativ multe laboratoare , comparativ cu alte oraşe unde există unul singur sau chiar deloc , cum este cazul oraşului Zimnicea.
Există trei secţii (exterioare) de Boli infecţioase, în structura a trei dintre spitalele din zonă, însă acestea au puţini medici (şase în total), nu pot asigura linie de gardă, au dotări insuficiente şi nu au laborator propriu de analize.
De altfel, în judeţul Teleorman există un singur medic gastroenterolog, doi diabetologi şi un singur endocrinolog, şi în câteva oraşe nu există nici neurolog, psihiatru, oftalmolog sau ORL-ist. Nu există nici un specialist hematolog la nivelul judeţului.
În niciun spital din zonă nu se efectuează analize de histopatologie hepatică prin metoda invazivă sau alternativele acesteia. Contra cost, unele laboratoare pot oferi viremii nedecontate, dar probele se lucrează în laboratoarele de profil din Bucureşti, de fapt. Toate aceste aspecte arată că accesul la unele servicii medicale de specialitate este  foarte limitat în cazul judeţului nostru pentru o bună parte din cei cca 350000 de asiguraţi  înscrişi la medicul de familie, cei mai mulţi fiind în mediul rural.
În acelaşi timp, având în vedere că Bucureştiul este foarte aproape (cca o oră şi jumătate din centrul judeţului), se facilitează accesul relativ uşor al pacienşilor la clinicile de specialitate din Bucureşti. Toate dosarele de iniţiere a terapiei pacienţilor cu hepatite cronice, sunt întocmite de către medici specialişti din clinici recunoscute din capitală, în special Institulul Clinic Fundeni, Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof.Dr. Matei Balş”, Spitalul “Dr. Victor Babeş”, Spitalul Colentina sau Spitalul Militar.
Tot acolo se efectuează şi monitorizarea pacienților, pre, intra şi post terapie, dar şi medicii prescriptori din judeţ,  în special medici de medicina internă, urmăresc îndeaproape pacientul cu hepatită cronică virală, de cele mai multe ori în strânsă colaborare cu medicul din Bucureşti.
Dacă numărul de medici specialişti este încă deficitar per total cu cca 50, numărul de medici de familie este apreciat ca fiind relativ bun (puţin peste 180, majoritatea în rural),  unui medic de familie revenindu-i în medie 2000 de asiguraţi pe listă. Este o valoare normală pentru România, dar, personal rămân la părerea mea, că este prea mare pentru a putea asigura o calitate optimă a serviciilor medicale oferite asiguraţilor, sub raportul duratei de timp afectată fiecărui pacient pentru anamneză, consultare atentă şi consiliere. În celelalte ţări din Europa numărul de pacienţi per medic este mult mai mic, de ordinul sutelor uneori. Cred că ar fi ideal să se ajungă la un maxim de 1,000 pacienţi/listă, evident plata fiind centrată nu per-capita, ci pe calitatea serviciilor oferite asiguratului. În ceea ce priveşte accesul la medicaţia specifică, cele 82 de farmacii şi puncte de lucru sau oficine diseminate pe toată aria judeţului oferă un acces relativ bun la medicamente tuturor asiguraţilor. Însă nu toate farmaciile acceptă să elibereze astfel de medicamente, din diferite motive, astfel că pacienţii trebuie să se orienteze spre cele care nu au „restricţii”, în special farmaciile din Alexandria şi Roşiorii de Vede.

    Hepatitele cronice virale  în Teleorman  şi evoluţia lor în ultimii patru ani         
Comparativ cu anii anteriori, când media lunară a dosarelor depuse la CAS Teleorman era de 3-4 dosare noi pe lună, odată cu 2008 şi datorită campaniei de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, numărul acestora a crescut de trei-patru ori, ajungând şi la 16 dosare noi pe lună, cu o pondere din ce în ce mai mare pentru cazurile de hepatita virală cu VHB .
Şi numărul beneficiarilor, care iniţial era de 50 până la 70 pe an în perioada 2004-2007 a crescut semnificativ şi constant de la an la an, astfel încât în anul 2011 au beneficiat de tratament 227 de pacienţi, din care 49 cu Entecavirum. Numărul de dosare de iniţiere aprobate  a crescut de la 83-84 pe an în primii doi ani ai intervalului, la peste 130 în 2011 .
În concordanţă cu creşterea numărului de beneficiari ai terapiei antivirale, precum şi datorită introducerii schemelor terapeutice care vizează combaterea unor efecte secundare hematologice, valoarea bugetului aferent consumat a crescut de la an la an, după cum se poate observa în tabelul sintetic de mai jos. Perioada de aşteptare pe lista de prioritizare s-a menţinut relativ constantă în intervalul analizat, astfel că la 1 ianuarie 2008, cel mai vechi dosar avea 13 luni pe lista de aşteptare, iar la 1 ianuarie  2009 cel mai vechi dosar data din mai 2007.
În luna ianuarie 2010 dosarul cel mai vechi din listă data de un an, însă începând cu 2011, perioada de aşteptare a început să scadă, prin creşterea numărului de dosare aprobate, astfel că la 1 ianuarie 2011 cel mai vechi dosar era din aprilie 2010 pentru HCV, respectiv ianuarie 2010 pentru HVB .
La începutul acestui an lista de aşteptare la nivelul CAS Teleorman este la luna august –septembrie 2011 pentru HCV şi iunie-iulie 2011 pentru HVB, Teleormanul fiind în prezent printre judeţele cu cea mai scurtă perioadă de aştepare, deşi numărul de dosare noi depuse la CAS este în medie de 12 dosare/lună.
Numărul de dosare pe lista de aşteptare la 1 ianuarie 2012 a ajuns la 53 dosare, aproape jumătate faţă de perioada similară a anului precedent.

    Concluzii, dificultăţi şi propuneri
Pentru a se putea asigura o şansă de tratament pentru cât mai mulţi pacienţi, trebuie avut în vedere, la estimările bugetare anuale, nu numai  cuantumul sumelor cheltuite în anii anteriori, cat şi dinamica listelor de pacienţi şi cererea reală de tratament.
Notele de fundamentare întocmite pentru acest capitol trebuie să fie în concordanţă, pe de o parte, cu nevoile identificate ale populaţiei, pe de alta, cu limitele bugetare. La nivelul judeţului nostru, CAS Teleorman a încercat să se încadreze cât mai corect în aceste jaloane, alocându-și fonduri care să permită, de la an la an, tratarea unui număr cât mai mare de pacienţi, în concordanţă cu trendul ascendent al incidenţei şi depistării hepatitelor cronice virale. Sperăm ca acest lucru să fie posibil şi pe viitor.
Ca probleme în munca noastră cu asiguraţii cu hepatite cronice virale, aş putea enumera:
– prezentarea unor dosare incomplete şi „neglijent” întocmite de către unii medici curanţi care denotă nu numai faptul că sunt persoane foarte ocupate, cât şi faptul că nu cunosc bine legislaţia care reglementează criteriile de includere în terapie, precum şi aspectele „birocratice” inerente. Acest fapt creează multiple frustrări atât pacienţilor, familiilor acestora, cât şi nouă, ca funcţionari care luăm contact cu aceştia.
În CAS Teleorman ne străduim, de circa 10 ani, să îi ajutăm, în deplină respectare a legislaţiei, dar şi ca oameni cu formaţie medicală şi încercăm pe cât posibil să evităm să facem „ping-pong” cu pacientul între Casa de asigurări şi medicul curant. Dorim să remitem Comisiei CNAS spre analiză dosare cât mai complet şi corect întocmite. Este un semn de respect pentru sine şi pentru ceilalţi, ca fiecare să îşi facă treaba cât mai bine.
Din întrebările pe care ni le adresează aceşti pacienţi am constatat că nu sunt bine informaţi cu privire nu numai la drepturile şi obligaţiile lor în legatură cu situaţia în care se află, cu regimul de viaţă şi cu riscurile şi efectele secundare/adverse ale tratamentului. Se pare că acele formulare de consimţământ sunt oarecum formale, de altfel, rareori declară că le-au citit, şi un număr şi mai mic înţeleg deplin despre ce este vorba.
Este deci necesar să existe o cât mai  bună informare, în sensul celor expuse mai sus, a medicilor curanţi, prescriptori, de diferite specialitaţi  şi a medicilor de familie, atât în ceea ce priveşte legislaţia cu privire la pacienţii cu hepatite cronice virale, cât şi cu privire la monitorizarea tratamentului şi managementul efectelor adverse. Acest lucru s-a făcut la noi în judeţ, cu rezultate promiţătoare, însă trebuie continuat. Unii medici din clinicile bucureştene par a fi însă mai puţin dispuşi să se pună la curent cu modificările legislative care apar în timp.
Pentru pacienţi, ar fi bine să se editeze o broşură cu caracter de „Ghid al pacientului cu hepatită cronică virală în tratament antiviral”, care să răspundă, într-un limbaj simplu, clar şi practic, la toate întrebările şi neclaritaţile pe care aceştia le au cu privire la boala de care suferă. Aceasta ar trebui să se refere atât la perioada «de pe lista de aşteptare», la cea din cursul tratamentului, cât şi după terminarea acestuia.
APAH-RO are un site foarte bun şi o revistă interesantă, corectă şi documentată, însă din păcate acestea nu sunt accesibile tuturor pacienţilor cu hepatite cronice .
Noi, ca salariaţi ai Casei de asigurări de sănătate, suntem în slujba asiguraţilor, în limitele legislaţiei.