Sfaturi pentru Pacienții cu Hepatită C

Sfaturi pentru Pacienții cu Hepatită C

Material realizat pentru APAH-RO de doamna Dr Adriana Motoc Medic primar boli infectioase , Consilier hepatite virale , Doctor in medicina , Competenta ecografie

Multumim frumos Doamnei doctor pentru aceste informatii .

SFATURI PENTRU PACIENTII CU HEPATITA C

Hepatita C este astazi o boala vindecabila. Desi nu exista inca un vaccin care sa impiedice infectia cu virusul hepatitei C, exista in schimb tratamente foarte eficiente, care pot vindeca boala. Organizatia Mondiala a Sanatatii si-a propus sa elimine aceasta boala pana in 2030. Pentru a realiza acest obiectiv, atat medicii, cat si pacientii trebuie sa cunoasca cateva lucruri importante despre hepatita C.

Astfel, este foarte important de cunoscut modul si caile de transmitere, pentru a evita infectarea sau re-infectarea cu acest virus.

• Cel mai frecvent boala se transmite prin sange. Picaturi de sange, chiar invizibile, se pot gasi pe instrumente medicale ( de exemplu cele chirurgicale, stomatologice, endoscoape, etc)- daca acestea nu sunt sterilizate sau dezinfectate corect ( cu dezinfectanti de buna calitate) pot transmite virusul. Trebuie sa ne asiguram ca medicii sau asistentele folosesc instrumentar corect sterilizat sau de unica utilizare ( daca e posibil). Transmiterea virusului se poate face si prin instrumente ne-medicale care pot fi contaminate cu sange ( periuta de dinti, foarfecuta, instrumente de manichiura, tatuaje). Aceste instrumente trebuie sa fie personale, dezinfectate sau sterilizate corect, sau de unica utilizare ( de ex instrumentele si cerneala pt tatuaje). Pentru manichiura este bine ca pacientii sa aiba o trusa personala, chiar daca manevra este executata de un profesionist, deoarece in acest fel scade foarte mult riscul de infectie si re-infectie. Dupa un tratament antiviral, instrumentele personale trebuie dezinfectate, pentru a nu reinfecta pacientul tratat. Este bine sa schimbam periuta de dinti imediat dupa tratamentul antiviral pentru a evita re-infectarea ( de altfel si stomatologii recomanda inlocuirea periutei la 3 luni, de ce nu s-ar inlocui acest instrument tocmai dupa terapie?).

• Transfuzia de sange a fost calea cea mai frecventa de transmitere pana in 1995 ( cand a inceput testarea sistematica a sangelui la centrele de transfuzii din Romania), insa azi exceptional de rar se mai poate transmite astfel (cand boala nu poate fi depistata la testare). Toate persoanele care au primit transfuzii cu produse de sange inainte de 1995 au riscul sa fie infectate cu acest virus si trebuie testate. De asemenea si persoanele care au facut tratamente injectabile cu seringi de sticla inainte de 1989 sunt la risc de a fi infectate ( mai ales in mediul rural, unde sterilizarea era rareori corecta.

• Astazi, cea mai frecventa cale de infectare in lume si in Romania este injectarea drogurilor (dar si cocaina intra-nazal), utilizatorii de droguri fiind deseori infectati cu unul sau mai multe virusuri (virusurile hepatitei B, C, D, HIV). Acestia trebuie testati periodic, tratati, supravegheati, educati, pentru ca pot ramane o sursa de infectie cu virus C pentru toata lumea.
• Transmiterea virusului se poate face si pe cale sexuala (mult mai rar decat prin sange). De aceea, la depistarea unui caz de hepatita C trebuie testat obligatoriu si partenerul. Cata vreme pacientul este viremic, testarea partenerului se va face la 6-12 luni ( nu numai o data). Daca ambii parteneri sunt infectati, viremici, este bine sa se trateze simultan, pentru a nu se reinfecta ulterior.
• Foarte rar, boala se poate transmite de la mama infectata cu virus C la copil, la nastere. Din fericire, chiar daca mama are viremie pozitiva, riscul de transmitere la copil este foarte mic (6-8%)
• Infectia cu virusul C nu se transmite prin imbratisare, stransul mainii, aer, obiecte ( fara sange), mancare

Al doilea lucru care trebuie cunoscut este tratamentul. Ca sa poata fi tratati pacientii cu hepatita C, ei trebuie sa afle ca au aceasta boala, de aceea este necesara testarea screening. Majoritatea pacientilor infectati nu stiu ca poarta boala ( unii de zeci de ani), pentru ca nu exista simptome, decat in faze foarte avansate, daca apar complicatii sau boli concomitente. Diagnosticul de hepatita C se face in mai multe etape. Initial se face testare screening pentru prezenta anticorpilor AcVHC in sange (serologia). Daca acestia sunt prezenti, inseamna ca persoana s-a intalnit cu virusul C si a creat acesti anticorpi (este reactia corpului la virus). Anticorpii raman pozitivi si dupa ce virusul dispare din corp. Daca s-au depistat anticorpi, urmatorul pas este sa testam daca virusul C mai este prezent in corp prin efectuarea Viremiei C (ARN VHC)in sange- daca este pozitiva, inseamna ca infectia este activa, prezenta. Daca viremia este nedetectabila, desi anticorpii sunt prezenti, se considera ca pacientul a avut infectie cu virus C si s-a vindecat ( de obicei sunt necesare doua viremii nedetectabile pentru a sustine vindecarea). Infectia activa cu viremie pozitiva se poate transmite la ceilalti si de aceea imediat trebuie testata familia si trebuie luate masurile de impiedicare a transmiterii la ceilalti ( toate instrumentele trebuie dezinfectate, trebuie achizitionate instrumente noi pentru familie, etc. De asemenea, infectia poate produce pacientului complicatii ( ciroza, cancer hepatic, boli cardio-vasculare, renale, etc). Din aceste motive este necesara tratarea cu antivirale a tuturor pacientilor viremici. Urmatoarea etapa este evaluarea starii ficatului prin teste non-invazive (Fibrotest/Fibromax si/sau Fibroscan), mai ales pentru a stabili gradul fibrozei

In Romania, la ora actuala, toti pacientii cu viremie pozitiva si fibroza gradul 1,2,3,4 pot primi tratament antiviral gratuit ( prin casa de Asigurari). Tratamentul consta din administrarea unor tablete ( o data sau de doua ori pe zi, in functie de schema aleasa de medic) zilnic,timp de mai multe saptamani ( in general e nevoie de 12 saptamani). Eficienta tratamentului este foarte mare ( peste 95% din pacientii tratati se vindeca de infectie) si toleranta este foarte buna ( reactile adverse sunt putine, rare si nu sunt grave). Pentru ca terapia sa aiba succes, trebuie respectate insa anumite conditii:
• pastilele se iau zilnic fara pauze, la aceleasi ore
• daca apare orice simptom nou in timpul terapiei ( reactie adversa sau boala concomitenta) acesta trebuie semnalat imediat medicului curant, singurul care va stabili daca se modifica ceva la tratament
• atentie la asocierea cu alte medicamente: trebuie semnalat medicului orice medicament concomitent, chiar si suplimentele nutritive si ceaiurile, pentru a stabili daca acestea sunt compatibile cu terapia antivirala sau nu ( de exemplu este interzisa folosirea ceaiului de sunatoare!)
• in absenta unor simptome noi controlul la medicul curant se face lunar, cu monitorizare clinica si prin analize la indicatia medicului care prescrie, supravegheaza si raspunde de terapia antivirala

In general, respectarea acestor conditii de tratament duce la succes, in sensul vindecarii infectiei cu virusul C. Foarte rar apare rezistenta la tratament ( se va administra ulterior alta schema de tratament, exista in prezent solutii si pentru aceasta situatie). Dupa vindecarea infectiei cu virusul C boala hepatica ( inflamatia si fibroza) se va ameliora in timp, daca pacientul nu are si alti factori ce pot afecta ficatul (grasime in exces, consum de alcool)
Efectuarea viremiei dupa terapia antivirala se face: la 1-2 zile dupa ultima zi de tratament, la 12 saptamani dupa tratament ( pentru raspunsul virusologic sustinut) si la 6-12 luni dupa tratament ( pentru a afirma vindecarea infectiei). Daca ARN VHC se mentine nedetectabil si la 6-12 luni dupa terapie se considera ca pacientul este vindecat de infectie, iar supravegherea ulterioara se va face anual cu examen clinic, analize „uzuale” (incluzand si probele hepatic), ecografie abdominala, nemaifiind necesara si repetarea viremiei C. Exceptie fac pacientii cu risc mare de re-infectie (cum ar fi utilizatorii activi de droguri injectabile,cei care fac dializa cronica) la care viremia se efectueaza anual.

De mentionat ca AcVHC raman prezenti si dupa vindecarea infectiei o perioada lunga, poate toata viata, ei insa nu mai au semnificatie de „hepatita C’ daca viremia este nedetectabila. Acesti anticorpi nu sunt protectori fata de o noua infectie, deci este oricand posibila re-infectarea pacientilor tratati si vindecati. La pacientii fara ciroza recuperarea dupa un tratament cu succes poate fi totala, pacientii pot relua o viata normala, fara suplimente „ajutatoare”, dar fara excese.
O atentie speciala trebuie acordata dupa tratament pacientilor cu boala hepatica foarte avansata (ciroza hepatica), care trebuie supravegheati toata viata, de doua ori pe an, mai ales pentru depistarea cancerului hepatic (acesta poate apare si dupa vindecarea infectiei!).
Iata asadar ca hepatita C a intrat in randul bolilor infectioase ce pot fi tratate cu succes ( cu vindecare), deseori cu recuperarea totala a pacientilor, cu conditia sa se stabileasca un diagnostic cat mai rapid, sa se trateze corect si sa se evite re-infectarea celor care s-au tratat.

2019-02-03T15:08:19+00:00