Dr. Adrian Cătinean, medic specialist Medicină Internă și Gastroenterologie
Manager general – Centru Medical Diasan Cluj
Standardul actual în tratamentul hepatitei cronice virale C este reprezentat de terapia combinată Peg-Interferon şi Ribavirina, timp de 48 de săptămâni. Succesul tratamentului este atingerea unui nivel nedetectabil de virus în sânge – ARN viral C nedetectabil – la 3 luni sau maxim 6 luni de la începerea tratamentului şi menţinerea acestui nivel de nedectabilitate la 6 luni de la sfârşitul tratamentului. Nivelul nedectectabil de virus C în sânge este cunoscută sub denumirea de Răspuns Viral Susţinut (SVR) şi este egală cu vindecarea. Studii efectuate pe sute de pacienţi, urmăriţi timp de 10 ani, au demonstrat că SVR se menţine în 99% dintre cazuri.
Atenţie! Dacă aţi terminat tratamentul antiviral combinat, anticorpii antivirali C (AcHCV) se vor menţine în continuare pozitivi şi nu reprezintă un marker de vindecare.
Terapia combinată Peg-Interferon şi Ribavirina conferă şanse la aproximativ 50-55% de vindecare (SVR) în cazul Genotipului 1, majoritar prezent în România. Acest procent de vindecare este obţinut în cazul în care pacientul îşi administrează tratamentul fără întrerupere şi la dozele prescrise iniţial de medic, în funcţie de greutate, deziderat greu de îndeplinit, datorită multiplelor şi diverselor reacţii adverse produse de terapie. Rolul medicului gastroenterolog, internist sau infecţionist, care monitorizează tratamentul, este deosebit de important pentru managementul efectelor adverse şi păstrarea dozelor iniţiale de tratament, pentru maximizarea răspunsului antiviral. Astfel, vizita lunară este obligatorie, care în mod ideal ar trebui să includă:
– raportarea de către pacient a tuturor simptomelor şi modificărilor, nou apărute pe durata terapiei;
– examen clinic şi anamnestic amănunţit din partea medicului currant;
– bilanţ hematologic şi biochimic la fiecare cel puţin 2 luni de tratament.
Combaterea efectelor adverse
În continuare amintesc câteva metode eficiente de combatere a efectelor adverse ale terapiei combinate antivirale, care stau la îndemâna pacienţilor şi care au un rol important în menţinerea dozelor iniţiale prescrise, administrarea tuturor dozelor de medicament şi, implicit, în obţinerea SVR la cât mai mulţi dintre pacienţi.
Hidratarea: daţi suficientă apă corpului dvs.
Hidratarea adecvată este o componentă esenţială în controlul simptomelor asociate cu terapia antivirală. Unele băuturi pot aduce şi un aport caloric necesar, deoarece atunci prezentaţi o pierdere în greutate pe durata tratamentului.
Care este cantitatea necesară de fluide? În funcţie de greutatea corporală a paceintului, înmulţim nr. de kg x 30 ml şi obţinem cantitatea de lichide necesară pentru o zi. Spre exemplu, dacă aveţi 90 kg, ar trebui să beţi 90×30=2.700 ml, adică aproximativ 10-12 căni de apă (o cană de aprox. 250 ml)
Ce să beţi? Nu este neapărat necesar să beţi apă îmbuteliată. Chiar şi apa de la robinet este bună. Aportul hidric este atât de important, încât obiceiul de a purta un pet de plastic cu dvs. ar fi foarte potrivit. Pe lângă apă mai puteţi bea sucuri de fructe clare, cum ar fi de mere şi de zmeură. Dacă depuneti efort fizic, suplimentaţi cantitatea de lichide.
Ce să nu beti? Cafea sau băuturi care contin cofeină, precum cola, sucuri energizante, ceai negru, etc. Orice lichid care conţine cofeină poate produce eliminarea de fluide din corp, având un efect diuretic şi astfel anulând hidratarea dorită a corpului.
Care este efectul benefic al hidratării corespunzătoare? Veţi fi surprinşi. Prima măsură sugerată de producătorii de medicamente pentru “tratamentul” unui efect secundar este creşterea consumului de lichide. Aportul adecvat de lichid poate ameliora:
– simptomele pseudogripale
– cefaleea (durerile de cap)
– febra
– oboseala
– dureri musculare şi articulare
– piele uscată şi mâncărimi ale pielii
– probleme gastrointestinale
– depresie
Sindromul pseudogripal
Terapia antivirală poate produce simptome pseudogripale de intensitate mică spre moderată: febră, frisoane, cefalee, dureri musculo-articulare. Combinaţia acestor simptome constituie sindromul pseudogripal. Vestea bună este că organismul se obişnuieşte cu terapia şi aceste simptome se vor diminua în intensitate odată cu trecerea timpului. Sindromul pseudogripal este prezent aproximativ 6-8 ore după administrarea injecţiei cu interferon.
Ce fac dacă am febră?
– Paracetamol poate combate cu succes febra şi durerea – nu mai mult de 1-2 g/zi
– Dacă febra depăşeşte 40 grade Celsius, anunţaţi medicul curant
– Dacă simţiţi frisoane, înveliţi-vă bine cu o pătură groasă
– Nu intrati în panică, pentru că aceste simptome sunt frecvente în cadrul tratamentului
Ce fac dacă am dureri de cap?
Acest simptom are cauze multiple: aport insuficient de lichide, antecedente de migrenă, hipertensiune arterială, probleme dentare, alergii, aport alimentar insuficient, consum de alcool, stres, somn insuficient, etc. Se recomandă:
– Abstinenţa completă de la alcool
– Nu consumaţi cafea sau băuturi cu cofeină
– Consultaţi medicul oftalmolog
– Consultaţi medicul neurolog dacă cefaleea este foarte severă.
Ce fac dacă mă dor muşchii sau articulaţiile?
Încearcă să-ţi aminteşti dacă ai avut astfel de probleme înainte de începerea tratamentului. Administrarea de paracetamol sau de alte antiinflamatorii selective poate ajuta, dar consultaţi înainte medicul curant. Exerciţiile fizice uşoare, compresele calde şi masajul pot ajuta la relaxarea musculară.
Tratamentul pentru sindromul pseudogripal poate fi sintetizat astfel:
– Paracetamol
– Administrarea dozei de interferon seara
– Conservarea energiei
– Consumul de lichide
– Alimentaţie echilibrată
– Adoptarea unei atitudini pozitive.
Administrarea injectabilă
Reacţiile la locul de injectare sunt un efect secundar comun. Mâncărimea, umflăturile uşoare sau roşeaţa pielii, care nu trec după câteva zile, trebuie raportate medicului curant. Urmaţi sfaturile următoare, referitoare la modalitatea de administrare injectabilă:
– Dacă atingeţi cu acul altceva decât suprafaţa pielii schimbaţi-l.
– Nu reutilizaţi în nici un caz acul
– Utilizaţi un cub de gheaţă, pe care să-l ţineţi câteva minute la locul viitoarei injectări
– Schimbaţi locul injecţiei prin rotaţie – coapsă, umăr, abdomen (cele mai bune locuri)
– Nu vă administraţi injecţia în locuri inflamate, infectate, cicatrici, vânătăi, etc.
– După ce ştergeti pielea cu alcool, lăsaţi locul să se usuce
– Nu frecaţi locul după injectare; controlaţi locul injectării după 2 ore
– Injectaţi direct la 90 grade. Atenţie! Soluţia de injectat trebuie să fie la temperatura camerei
Lasă un răspuns