foto: beauty-healthcare.blogspot.com
Hepatita virala B este o boala infectioasa a ficatului cauzata de virusul cu acelasi nume (VHB), care poate evolua catre complicatii gfrave- ciroza sau cancerul hepatic. VHB, virusul care cauzeaza hepatita B, se poate transmite prin fluidele corporale (sperma, secretii vaginale, saliva), prin sange ori de la mama la copil, in timpul nasterii. Virusul se transmite prin contacte sexuale neprotejate; reutilizarea sau folosirea in comun de ace, seringi, alte obiecte de uz personal (periute de dinti, aparate de ras etc.) sau cosmetic, medical si stomatologic, contaminate si nesterilizate corect; venirea in contact direct cu sangele, chiar si uscat, sau ranile deschise ale unei persoane infectate; prin piercing-uri si tatuaje.
Un virus foarte contagios
Virusul hepatitei B este de 50-100 de ori mai infectios decat HIV si de 10 ori decat cel al hepatitei C. In plus, el rezista o perioada considerabila de timp in conditiile mediului extern (de exemplu, pe instrumente care au venit in contact cu sange contaminat si nu au fost sterilizate corect) cel putin 7 zile, timp in care poate infecta persoanele care sunt expuse la el. Din aceste motive, transmiterea VHB se face foarte usor.
Hepatita B acuta…
In cazul infectarii cu virusul hepatitic B, poate sa apara o forma acuta de boala, care dureaza cateva saptamani, si poate evolua catre vindecare, hepatita cronica, sau persistenta virusului in organism, cel mai adesea pentur toata viata.
Dupa expunerea la virusul hepatitei B, infectia acuta poate apare dupa 6 saptamani pana la 6 luni, de multe simptomele fiind reduse(40-70% din cazuri1-2) si boala poate trece neobservata.
Majoritatea simptomelor sumt asemanatoare cu cele ale gripei (febra, oboseala, lipsa apetitului, dureri musculare si articulare), dar uneori apari si manifestari digestive (greturi, varsaturi, dureri abdominale mai ales subcostal drept), sau urina inchisa la culoare, fecale albicioase si icter.
Daca organismul nu reuseste sa elimine virusul pe cale naturala virusul, hepatita B acuta poate evolua spre hepatita cronica, de obicei fara nici un simptom, si fara ca persoana infectata sa stie ca este bolnava si purtatoare de virus hepatitic B, infectand astfel involuntar si alte persoane din jur.
La adulti, in circa 90% dintre infectiile acute3, virusul este eliminat din organism in mod natural prin formarea de anticorpi, care confera organismului rezistenta la contactul ulterior cu virusul. In schimb, la copilul mic hepatita acuta se vindeca singura doar in 10% din cazuri, iar la copilul mare in 50% din cazuri6. Vindecarea in aceste cazuri se face fara un tratament specific (acesta se adreseaza doar simptomelor), iar medicii recomanda o perioada de odihna, alimentatie adecvata care sa protejeze ficatul si hidratare suficienta. Daca testele de sange AbHbs (sau anti-HBs) si AbHbc (sau anti-Hbc) apar pozitive, persoana este considerata vindecata, nu mai este contagioasa si devine imuna la viitoarele infectii cu VHB.
… sau cronica?
Daca testele AgHbs si AbHbc (sau anti-Hbc) ies pozitive dupa mai mult de 6 luni de la hepatita acuta, diagnosticul este de infectie cronica cu virusul hepatitei B. Riscul acestor persoane de a dezvolta ulterior hepatita cronica B depinde de varsta. Cel mai mare risc il prezinta nou-nascutii (90% dintre cazuri4) si copiii sub 10 ani (10-30% dintre cazuri4), in cazul adultilor, riscul fiind de 1-5%4 (10% dupa alte statistici5). Alte circa 1% dintre persoanele infectate cu virus hepatitic B fac hepatita fulminanta4, boala cu evolutie rapida care necesita tratament de urgenta imediat.
Hepatita cronica cu virus B netratata, sau care nu raspunde la tratamentul antiviral, poate sa evolueze catre ciroza (30% dintre cazuri4) sau cancer hepatic (5-10% dintre cazuri4).
Note:
- Brosura “Orientare catre o politica comuna pentru managementul Hepatitei B in Europa” – Recomandarile grupului de experti in hepatita B condus de Dr. T. Ulmer, Membru al Parlamentului Europei, pag. 11.
- Hepatitis B Foundation – http://www.hepb.org/hepb/symptoms.htm
- Hepatitis B Foundation – http://www.hepb.org/patients/general_information.htm
- Brosura “Orientare catre o politica comuna pentru managementul Hepatitei B in Europa” – Recomandarile grupului de experti in hepatita B condus de Dr. T. Ulmer, Membru al Parlamentului Europei, pag. 9.
- Hepatitis B Foundation – http://www.hepb.org/patients/general_information.htm
- Hepatitis B Foundation – http://www.hepb.org/patients/acute_vs_chronic.htm
Cum este diagnosticata hepatita B?
In 40% dintre cazuri, infectia acuta cu virusul hepatitei B (VHB) nu prezinta niciun fel de simptome. In alte cazuri, simptomele sunt comune mai multor afectiuni, astfel incat diagnosticul de infectie cu virus B (acuta saucronica) se face prin teste sangvine, care indica prezenta VHB in sange
Teste de sange specifice
Multi pacienti cu infectie cu virus B acuta sau cronica nu prezinta simptome, de aceea boala poate fi greu detectabila. Diagnosticul poate fi dat cu certitudine printr-un set de 3 analize de sange, care confirma sau nu prezenta celor 3 markeri ai hepatitei B:
- antigenul HBs (AgHBs)
- anticorpul HBs (AbHBs sau anti-HBs)
- anticorpul HBc (AbHBc sau anti-HBc)
1. Antigenul1 HBs (AgHbs) se refera la proteina de pe suprafata virusului care declanseaza raspunsul sistemului imunitar cu producere de an
ticorpi. Un test AgHbs pozitiv arata ca ai o infectie acuta sau cronica cu virus hepatitic B, putand transmite virusul si altora. Daca testul se mentine pozitiv timp mai mult de 6 luni inseamna ca este vorba de o infectie cronica.
Un test negativ, arata ca nu esti infectat cu VHB.
2. Anticorpii2 HBs (AbHbs sau anti-HBs) apar daca ai avut o infectie acuta cu virusul hepatitei B si ai eliminat virusul din organism, ei indica insa si raspunsul organismului la vaccinul impotriva hepatitei B. Un test AbHbs sau anti-HBs pozitiv arata ca esti imun la infectiile viitoare cu acest virus, dar si faptul ca nu (mai) esti
contagios.
Un test negativ, arata ca nu ai fost si nu esti infectat cu VHB, dar nici nu esti imun la acest virus.
3. Anticorpii2 HBc (AbHbc sau anti-HBc) indica reactia organismului la antigenul c (core) din interiorul virusului B. Ei apar in cazul hepatitei cronice. Un test AbHbc sau anti-Hbc pozitiv arata o infectie acuta sau cronica. Determinarea AbHbc trebuie interpretata in corelatie cu primele doua teste. Daca apar impreuna cu AbHbs sau anti-HBs pozitiv arata o infectie anterioara vindecata. Impreuna cu AgHbs pozitiv indica o infectie cronica si prezenta virusului in organism. Rezultatul negativ indica faptul ca nu esti si nu ai fost niciodata infectat cu virusul hepatitei B.
Ai hepatita B cronica?
In functie de rezultatele celor trei teste de sange, ti se poate pune unul dintre cele patru diagnostice:
1. nu ai si nu ai avut niciodata o infectie cu VHB;
2. ai in acest moment o infectie acuta cu virusul hepatitei B;
3. ai avut o infectie cu VHB si te-ai vindecat;
4. ai o infectie cronica hepatica B.
Pentru a se pune diagnosticul de infectie cronica cu virus hepatitic B, trebuie ca testele pentru AgHbs si pentru anti-HBc sa iasa pozitive pentru o perioada mai mare de 6 luni.
In cazul stabilirii diagnosticului de hepatita B cronica, medicul prescrie tratamentul cu medicamente antivirale, iar ca pacient trebuie sa faci controale in mod regulat, pentru a depista din faze incipiente eventualele complicatii si boli ale ficatului ce pot aparea in timp. Ca investigatii, doctorul iti poate indica, de asemenea, ecografia si biopsia (punctie) hepatica.
Note:
- Antigenul este o proteina prezenta in structura unui virus, bacterie sau celula, care poate stimula sistemul imunitar sa produca anticorpi ca raspuns de aparare impotriva respectivului virus, bacterie sau celula.
- Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar ca raspuns de aparare impotriva unui corp strain, cum este virusul hepatitei B. Anticorpii pot fi produsi ca raspuns la un vaccin sau la o infectie naturala si protejeaza de infectiile ulterioare.
- (Brosura “Orientare catre o politica comuna pentru managementul Hepatitei B in Europa” – Recomandarile grupului de experti in hepatita B condus de Dr. T. Ulmer, Membru al Parlamentului Europei, pag. 25.)
Lasă un răspuns