Prof. Dr. Mircea DICULESCU,  medic primar Gastroenterologie si Medicina interna

Șeful Clinicii de Gastroenterologie și Hepatologie, București

Ce se întâmplă cu noi, românii, în 2011, în ceea ce priveşte bolile de ficat? Este o frământare actuală pentru noi toţi, atât medici, cât şi pacienţi, precum şi pentru cei care nu avem problem de sănătate, dar ne gândim la ce trebuie să facem pentru ficatul nostru.

Cred că există cel puţin patru direcţii despre care ar trebui să vorbim în acest sens. La ora actual, suntem în stare să diagnosticăm mult mai precoce, să evaluăm mult mai corect şi să tratăm mult mai bine bolile de ficat, inclusiv în România. Evoluţia cunoştinţelor medicale la nivel mondial sunt spectaculoase, chiar pentru mine, care trăiesc în lumea medicală de mai mult de 30 de ani. Accesul medicilor români la informaţia medicală corectă este, practic, neîngrădită.

În prezent, avem date din ce în ce mai clare despre ce înseamnă steatoza şi despre ce înseamnă hepatitele cronice virale B şi C. Cred că toţi trebuie să înţelegem că încărcările simple cu grăsimi ale ficatului (steatoza hepatică) reprezintă mai mult o stare decât o boală, dacă nu există un alt factor agresiv, precum virusurile hepatitice, consumul de alcool şi diverse alte substanţe / medicamente hepatotoxice.

Despre hepatitele cronice virale B şi C în România este important ca ÎNTREAGA POPULAŢIE să fie avizată şi, cu orice ocazie sau din proprie iniţiativă, să se facă evaluarea de „purtător” de Antigen HBS şi Anticorpi HCV. În mod normal, în aceste situaţii, persoanele respective vor primi asistenţă şi, eventual, tratament avizat şi competent

Pacienţii noştri, populaţia în general, sunt din ce în ce mai bine informaţi despre boala cronică de ficat. Din păcate, trebuie să constatăm şi reversul medaliei, respectiv informaţia neştiinţifică, neverificată, care poate fi extrem de periculoasă. La ora actuală, informaţia pe internet şi mass-media este neîngrădită de rigorile ştiinţifice actuale şi, practic, oricine poate spune orice pe internet sau în anumite publicaţii şi posturi de radio-TV. Dar trebuie să încercăm să filtrăm noianul de informaţii şi să le îndepărtăm îndeosebi pe cele periculoase pentru pacient, şi chiar pentru populaţie. Tratamente „naturiste” cu riscuri fatale, „panicarea” populaţiei cu informaţii incomplete/incorecte sunt doar câteva exemple.

Accesul actual la tratamente, specific cauzei sau măcar a mecanismului de producere a bolii cronice de ficat, s-a lărgit mult. Aici, rolul concertat al societăţilor academice medicale, al asociaţiilor de pacienţi şi al mass-mediei, poate fi decisiv pentru direcţionarea resurselor în vederea creşterii accesibilităţii şi scurtarea timpului de acces şi al birocraţiei excesive.

În final, mă adresez membrilor asociaţiilor de pacienţi spunându-le că există speranţă şi că pârghiile pentru mai bine ne sunt accesibile.

Este momentul să acţionăm!… Împreună!