Farmacist Rodica Aluaş, CLUJ

Organizaţia Mondială a Sănătăţii plasează România pe locul întai din punct de vedere al afectiunilor hepatice, cu un procent cuprins intre 3, 23% si 4,9% . Un studiu efectuat de Asociaţia Română pentru Studiul Ficatului arată că aprox. 4,5% din populaţia României este infectată cu virusul hepatic C, riscul cel mai crescut de îmbolnăvire fiind la pacienţii hemodializaţi (aproape 40%), iar cel mai scăzut se înregistrează în rândul studenţilor (0%).

Hepatita virală este o boală infecţioasă gravă, care – de cele mai multe ori – nu prezintă nici un fel de ma nifestare clinică evidentă, tocmai de aceea fiind numită şi „boala tăcuta”. Virusul hepatic afectează ficatul, iar, în ca zul în care boala nu este depistată la timp şi tratata co res punzător, se poate ajunge la afecţiuni mult mai grave, ciroza sau – în cazuri extreme –cancer de ficat.

În stabilirea unui diagnostic de hepatită se pleacă, de obicei, de la valorile crescute ale transaminazelor, care pot indica o hepatită, fără însă să se poată spune de care tip este. Pentru diferenţierea lor sunt necesare teste specifice. După depistarea şi diagnosticarea corectă a tipului de hepatită, sub stricta supraveghere a unui medic, se va începe tratamentul medicamentos.

Efectele terapeutice

Orice medicament poate să dea, pe langă efectele terapeutice specifice, o serie de efecte secundare, unele benefice – venind în completarea acţiunii principale a produsului sau folositoare în alte afecţiuni – altele, din păcate, cu impact negativ asupra stării de sănătate generală şi a calităţii vieţii pacientului – acestea fiind numite reacţii adverse. Acestea, din punct de vedere al manifestărilor, pot fi împărţite în două mari categorii: cele uşor detectabile, cu manifestări simptomatologice uşor de observat şi de recu noscut de către pacienţi, şi cele pentru care este nevoie de investigaţii de specialitate, consult medical specializat, analize de laborator, supraveghere şi monitorizare permanentă pe durata tratamentului.

Apariţia, gravitatea şi intensitatea manifestărilor reacţiilor adverse diferă de la pacient la pacient, astfel că, în general, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. În momentul actual, tratamentul combinat un antiviral +/- un interferon reprezintă standardul therapeutic pentru pacienţii cu hepatită virală. Toţi pacienţii, indiferent de forma de tratament pe care o urmează, au dreptul să fie, şi trebuie să fie, informaţi atât despre beneficiile terapiei lor, cât şi despre potenţialele efecte secundare ori reacţii adverse ale produselor medicamentoase utilizate.

Terapia cu antivirale combinate

Este important pentru pacient, dar şi pentru familia acestuia, să poate face diferenţa între simptomele date de o reacţie adversă a medicaţiei urmate şi simptomatologia cauzată de o altă afecţiune. De asemenea este important să se cunoască interacţiunile cu alte clase de medicamente, influenţa alimentaţiei asupra medicaţiei lor sau a altor metode de tratament (medicaţie naturistă, acupunctură, s.a.).

Terapia cu antivirale combinate este una de succes, spun medicii români, însă, pentru a se evita apariţia unor astfel de reacţii adverse, pacienţii cu afecţiuni hepatice, trebuie monitorizaţi de către specialişti, singurii în măsură să reducă la maximum reacţiile secundare, prin prescrierea dozelor optime de tratament, în funcţie de specificul fiecărui pacient. Dar, dacă totuşi aceste reacţii nedorite îşi fac apariţia, nu ezitaţi să cereţi ajutorul specialiştilor, în funcţie de natura reacţiilor apărute, fie că este vorba de urolog, ginecolog, cardiolog, psiholog sau – de ce nu? – farmacistul care vă eliberează medicaţia necesară, lună de lună.