„Ne-am vindecat, iar copilul nostru e perfect sănătos”…

Sunt cuvinte pe care cu toţii ar vrea să le rostească…

Cu toate că există destui sceptici, cu privire la eficienţa tratamentul antiviral pentru hepatită cronică, periodic primim semnale de la foşti pacienţi, care s-au vindecat, după ce au respectat cu stricteţe şi vreme îndelungată recomandările medicilor curanţi şi au suportat cu stoicism reacţiile adverse, considerate uneori insuportabile.

Unul dintre aceste cazuri este al prietenilor APAH-RO, balerinii braşoveni Emilia şi Dorin Mirea, ambii diagnosticaţi cu hepatită cronică virala C, în urma cu 14 şi respectiv 7 ani. Ziua de 4 aprilie 2011 este una istorică pentru această familie: s-au împlinit cinci ani de la terminarea terapiei şi, cel mai important, toate testele au arătat că virusul nu mai este prezent în corp. „Ni s-a spus că ne-am vindecat. Mai mult, bebeluşul nostru, acum în vârstă de un an şi nouă luni, este perfect sănătos, neatins de virus”, ne-au spus cu bucurie artiştii.

Ce au făcut? Cum au făcut? Au suportat greu sau uşor tratamentul? Sunt cele mai frecvente întrebări adresate celor care s-au vindecat de către pacienţii pe care-i întâlnesc şi se pregătesc de „marea bătălie” cu propria viaţă, din cauza virusului hepatic ce le domină trupurile. Astfel că Dorin şi Emilia îşi reiau povestea de viaţă, iar, şi iar… de câte ori simt că cei de lângă ei au nevoie de încurajare.

Vis împlinit

Emilia are 39 de ani, face balet de la vârsta de 10 ani şi a înfiinţat în urmă cu şapte ani propria firmă de creaţie artistică. Este balerină solistă la Centrul Cultural Reduta din Braşov. Jumătatea ei sufletească este Dorin, la rândul său prim  balerin la Opera Braşov, cu care îşi împarte viaţa de mai bine de 15 ani, iar scena de 24 de ani. Cu nici doi ani în urmă li s-a împlinit cel mai mare vis: s-a născut micuţul Theodor, făcându-i să se considere cei mai fericiţi oameni.

Acum, după ce „răul” a trecut şi se simt împliniţi ca familie, pare un lucru simplu pentru ei să vorbească despre cumplita încercare prin care au trecut. „Dumnezeu ne-a oferit şansa unei vieţi noi. Par cuvinte mari, dar aşa simţim? După ce am aflat că suntem bolnavi amândoi, întâi ne-am întrebat, probabil ca toată lumea în situaţia noastră: de ce eu? unde am greşit? cum de a fost posibil? Apoi, după ce am aflat despre ce e vorba şi care ar fi drumul spre vindecare, destul de incert atunci, au apărut îndoielile. Ne temeam că nu vom rezista terapiei, că ne vor doborî reacţiile adverse despre care am fost informaţi”, ne-a mărturisit Emilia. În numărul doi al revistei APAH-RO am relatat pe larg „traseul” de la diagnosticare până la finalizarea terapiei, depăşind momentele critice din timpul tratamentului agresiv.

 Zile fericite…

„Când, la aproximativ 2 ani şi jumătate după terminarea tratamentului, am aflat că sunt însărcinată, am fost cea mai fericită femeie din lume, pentru că acesta era marele nostrum vis. Mi-a fost, totuşi, teamă că sarcina mi-ar fi putut crea probleme, având încă organismul relativ slăbit. Din fericire, toată perioada sarcinii m-am simţit foarte bine, medicul meu având o importantă contribuţie aici şi nu am făcut alte tratamente sau investigaţii speciale. Am putut să mănânc orice, nu am exagerat cu poftele, am dormit bine, deşi nu mai puteam dormi pe burtă. Mai mult, am dansat în spectacole până la patru luni de sarcină, apoi am intrat în concediu şi, când a venit pe lume băieţelul nostru, am ştiut că el este un semn că Dumnezeu ne iubeşte”, ne-a mărturisit Emilia. AcumTheodor este un copil năzdrăvan, care aduce multă veseliei într-o familie odată plină de suferinţă.

Există vreun secret?

Auzind atâtea veşti  bune, nu poţi să nu te gândeşti dacă nu cumva artiştii, care au avut odată viremii de peste 1 milion de unităţi, au deţinut vreun secret. „Nu este nici un secret. Am muncit foarte mult şi în perioada terapiei, susţineam spectacole grele, pentru că trebuia să ne întreţinem fizic şi material până la urmă, scena făcand parte din viaţa noastră. Dar, totodată, ne-am impus şi o viaţă cât de cât ordonată, fără alcool şi tutun, cu mâncare pe cât posibil sănătoasă şi odihnă suficientă”, a completat Dorin, menţionând în continuare că alcoolul şi tutunul au rămas inexistente pentru ei. Astfel că cei doi balerini spun cu fermitate că, dacă ar fi să aibă o recădere, ar lua-o de la capăt, ştiind că este singura cale spre  însănătoşire şi evitarea complicaţiilor. În plus, dau un sfat pacienţilor care ezită să accepte terapia antivirală din cauza efectelor adverse. „Acest tratament cu interferon, pentru eradicarea hepatitei virale C, nu este obligatoriu, dar, pentru moment, este singurul eficient la nivel mondial. Sigur, nu contestăm celelalte forme de terapie, dar noi le-am încercat pe toate până să ajungem la varianta recomandată de medic. Bineînţeles, pe toată perioada tratamentului, am avut o atitudine pozitivă, autosugestionându-ne că această medicaţie va avea efectul scontat”, au încheiat artiştii.