EnglishGermanRomanian

Hepatita acută virală în timpul sarcinii

Hepatita acută virală în timpul sarcinii

Dr. Marieta Muşetescu – medic primar Obstetrică-Ginecologie

 Hepatitele acute virale în sarcină sunt infecţii sistemice, iniţial cu poartă de intrare maternă, produse în 90% din cazuri de virusurile hepatitice. Până în prezent, sunt cunoscute opt asemenea virusuri (A, B, C, D, E, F, G şi TTV), oarecum înrudite prin structură, tropism determinant hepatic, manifestări clinice patognomonice, expresie biochimică, serologică şi imunolo gică. Se deosebesc prin agresivitatea asupra ţesuturilor şi organelor, prin complicaţii, rezistenţa la tratament, remanierea ţesuturilor afectate şi vindecare, prognosticul gravidei şi al fătului.

În contextul agresiunii biologice de acest gen, se au în vedere câteva imperative: ce trebuie să cunoaştem, ce trebuie să facem, ce nu trebuie făcut, natura agentului, virulenţa, invazivitatea, doza infectantă, calea de transmitere, potenţialul distructiv asupra ţesuturilor gastrice, starea mamei, starea fătului şi a anexelor fetale, importanţa bilanţului clinicopara clinic privind vârsta de gestaţie, statusul obstetrical, analiza consecinţelor impactului dintre agentul virusal şi organismul gazdă, riscurile şi complicaţiile probabile feto-materne, strategia terapeutică curativă şi profilactică, conduita obstetricală şi neonatală, prognosticul vital şi funcţional, imediat şi tardiv, al mamei şi copilului, riscurile personalului medical de specialitate, care asigură asistenţa la naştere, legate de securitatea acestuia, prin prisma mijloacelor de protecţie, competenţă, sarcini de serviciu, asigurare medico-socială, implicaţii medico-judiciare.

Hepatita acută virală reprezintă, după mulţi autori, cea mai gravă afecţiune hepatică întâlnită în gestaţie. Fiind vorba de o infecţie virală acută în sarcină, pacientele trebuie să fie obliga toriu monitorizate în spitale de boli infecto-contagioase, de către medici de specialitate, în colaborare cu medicul obstetrician-ginecolog. În funcţie de vârsta de gestaţie la care s-a instalat boala, se poate practica întreruperea cursului sarcinii în primele 12 săptămâni, prin aspiraţie şi chiuretaj, declanşarea unui avort în trimestrul II sau menţinerea sarcinii spre termen, cu toate precauţiile de rigoare, privind în special apariţia sindromului hemoragic grav ce poate pune în pericol imediat viaţa mamei. Pentru o profilaxie corectă, este importantă cunoaşterea modalităţilor de infectare cu virusul hepatitei acute.

Riscurile pentru nou-născut

În cazul hepatitei cu virus A, boala se transmite pe cale digestivă, predominant oral, prin ingestia apei, a alimentelor contaminate cu dejecţii infectate. Perioada de incubaţie variază de la 2 până la 7 săptămâni. În sarcină, efectele hepatitei A sunt dependente de perioada de gestaţie în care survine infecţia. Posibilitatea transmiterii pe cale transplacentară la făt este neglijabilă. Pentru nou-născut există anumite riscuri legate de pasajul prin filiera pelvi-genitală. În cazul gravidelor expuse la infecţia cu virsul de tip A, este recomandabil să se administreze imunoglobuline specifice sau standard, urmate de vaccinare. Riscul de avort sau de naştere premature este crescut la sarcinile complicate cu hepatită de tip A. Se recomandă naşterea pe cale vaginală, riscurile sindromului hemoragic fiind importante şi mult mai mari în operaţia cezariană. Virusul hepatitei B se transmite prin sânge infectat, preparate de sânge, secreţii vaginale, lichid seminal, fiind o boală cu transmitere sexuală.

Primul marker virusologic este AgHBs, necesar a fi efectuat de viitorii părinţi, în cadrul unei examinări preconcepţionale sau măcar în primul trimestru de sarcină. Transferul viral transplacentar este destul de rar, dar probabilitatea avorturilor şi a naşterilor premature este crescută. Fătul se contaminează cel mai frecvent în cursul naşterii pe căi naturale, dar se preferă această soluţie atunci când nu există cauze obstetricale sau materne, care să indice cezariana, pentru că, în contextul hepatitei acute virale, alterarea funcţiilor hepatice poate întuneca prognosticul vital matern, riscul sindromului hemoragic fiind crescut.

Virusul hepatitei C este agentul etiologic principal al hepatitei posttransfuzionale, dar se poate transmite şi pe cale sexuală. Boala se poate transmite la naştere, ca şi în cazul hepatitei B. Există autori care consideră că este recomandabilă administrarea de imunoglobuline nou-născutului imediat după naştere în cazul mamelor seropozitive, deoarece ar putea preveni infecţia iniţială contractată cu ocazia pasajului prin filiera pelvi-genitală. Copilul nou-născut se poate contamina, de asemenea, prin alăptare.

În concluzie, se impune un program de profilaxie, în urma căruia pacienţii trebuie să cunoască modalităţile de infectare cu virusurile hepatitei acute pentru a preveni boala, precum şi modul de urmărire a evoluţiei bolii tratamentul necesar atunci când infectarea a avut loc. O a doua concluzie importantă se referă la e fec tuarea unui examen preconcepţional şi a unei examinări clinice şi paraclinice serioase în primul trimestru de sarcină, pentru a putea evita situaţiile cu prognostic grav, care pot pune în pericol viaţa mamei şi a copilului.

2016-10-25T06:37:47+00:00