EnglishGermanRomanian

“De data asta, am nevoie de ajutorul vostru! Vreau să trăiesc alături de voi, OAMENI!”

“De data asta, am nevoie de ajutorul vostru! Vreau să trăiesc alături de voi, OAMENI!”

Este strigătul disperat al Iulianei Stanislav, o tânără din Bucureşti, în vârstă de 32 de ani, dar cu constituţia unei fetişcane, copleşită de nenorocul ei în viaţă. Cu toate că încă de la vârsta adolescenţei (perioadă de care nu vrea să-şi amintească) trece prin traume, fizice şi psihice, care au dus la declanşarea a nenumărate afecţiuni în organismul ei, şi aşa firav, te uimeşte optimismul şi modul în care-şi găseşte de cele mai multe ori resursele interioare pentru a depăşi momentele pline de tragism pe care le traversează cu periodicitate. Nu s-a plâns şi nu s-a milogit la tot pasul, pentru a trezi mila semenilor. Ultima veste, însă, dată de medicii oncologi, e pe cale să o doboare, dacă nu se intervine în scurt timp. Dar mai bine o voi lăsa pe ea să-şi strige durerea, din care nu lipsesc totuşi speranţa şi încrederea că va exista încă o zi de “mâine”.

“Sunt o fire veselă, luptătoare, optimistă şi mereu cu iniţiativă. Aşa mă pot autocaracteriza în câteva cuvinte. Suferinţa mea fizică a început în 2004, când nu am putut să îmi mai mişc piciorul stâng şi făcusem febra foarte mare. Am fost la medic şi am fost diagnosticată cu o problemă autoimună, pentru care am primit tratament cortizonic şi antibiotice. Totul a fost ţinut sub control până în decembrie 2005 când, în urma unui vaccin pentru meningită meningococică (lucram ca asistentă medicală şi m-am vaccinat pentru a mă feri de această boală), afecţiunea mea autoimună a luat o întorsătură dramatică.
Atunci, în ziua de “Sf. Ştefan”, am crezut că totul se năruie, că e doar încă un coşmar, din care aşteptam să mă trezesc, spunându-mi că totul va fi bine. Dar nu a fost aşa. Aveam pareze la ambele picioare, dureri puternice de cap, afte bucale severe şi rectoragii, de fapt o stare aproape de comă. Doar voinţa şi speranţa că mă voi întoarce iar la muncă m-au făcut să fiu conştientă. De abia mă angajasem la spitalul “Matei Balş”, ca asistentă la “terapie intensivă copii” şi îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. În februarie 2006 am făcut meningită aseptică şi recădere neurologică. Am fost diagnosticată cu boala Behcet (vasculită sistemică). Tot anul 2006 am stat în spital cu grave probleme de imunitate, cu tot felul de complicaţii, inclusiv trombocitopenie severă.
Anul 2007 a început, din păcate, tot aşa. În ianuarie am fost internată de urgenţă cu septicemie, pe fond urinar. Am scăpat şi din asta. În februarie am fost operată de fisuri anale multiple şi fistulă perianală. Am stat în spital până în iunie, timp în care am urmat un tratament cu endoxan şi plasmafereză, având montate diverse catetere centrale pentru abord venos. Când am crezut că boala se mai liniştise, mi s-a depistat hepatita acută cu virus C, cu citoliză hepatică şi cu viremie pozitivă. Aşa că am stat în spital până la sfârşitul anului.
În 2008 mi s-a montat un cateter permanent, deoarece nu mai aveam abord venos. În -ianuarie au debutat durerile lombare, cu febră 40 de grade. Am stat în spital alte 5 luni, după care mi s-a efectuat o operaţie în urma căreia am fost diagnosticată cu endometrioză. Lucrurile aveau să se mai liniştească, dar am avut foarte multe infecţii urinare pielonefrite şi a trebuit sa stau, unde altundeva, decât în spital. La sfârşitul acelui an am făcut o melenă severă pe fondul bolii autoimune. Deci, al treilea Crăciun şi Revelion sărbătorite în spital. Deja spitalul era casa mea. În 2009, lucrurile au fost mai liniştite, an în care pot spune că am răsuflat oarecum uşurată.
Între timp am făcut osteoporoză, cataractă, cu afectare severă ocular şi sunt operată de 10 ori în diferite locuri.
În 2010, mi s-a propus să încep tratamentul cu interferon pentru hepatită. Nu s-a putut, deoarece au apărut iar durerile violente de burtă. Am fost operată de urgenţă în luna iunie. Lucrurile s-au înrăutăţit însă, revenind durerile violente de burtă, însoţite de chisturi ovariene foarte mari. Aşa am ajuns iar în spital, unde am stat din iulie până în septembrie. Mi s-a efectuat o operaţie clasică, ce a decurs bine şi vindecarea mea a fost foarte rapidă.
Dar fericirea nu a durat mult, deoarece problemele au reapărut şi pe data de 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului. Am făcut noi teste imunohistochimice şi am primit o veste dezastruoasă. Un ultim diagnostic… tumoră de granuloasă de tip adult, cu pattern macrofolicular. Acum sunt foarte speriată şi nu ştiu ce voi face în continuare. Medicul de la institutul “Victor Babeş” m-a îndrumat spre Oncologie. Comisia de medici au hotărât că este necesară o operaţie de histerectomie totală, deoarece au fost depistate câteva adenopatii în zona renală şi trebuie intervenit cât mai repede, după care mă aşteaptă 6 luni de chimioterapie,  preventiv.
Pregătirile pentru intervenţie includ montarea unui cip, un fel de cateter intern, pentru a beneficia ulterior de tratament, având în vedere că eu nu am abord venos din cauza bolii de fond. Doar achiziţia acestui cateter costă 1.000 de lei, iar operaţia, care implică alte costuri, trebuie efetuată cât mai repede, pentru a stopa evoluţia. Menţionez că sunt pensionată pe caz de boală, e lesne de înţeles de ce, cu o pensie de 350 lei, din care nu îmi permit să îmi iau nici cele necesare traiului de zi cu zi, nicidecum să trec printr-o intervenţie atât de laborioasă.
Totuşi, în toţi aceşti ani am învăţat două lucruri importante, că trebuie mereu să lupţi şi să speri. Orice om am are vise şi pasiuni. Pasiunile mele sunt pictura şi arta quiling. care mă liniştesc şi mă fac să merg cu gândul spre o zi în care voi fi declarată VINDECATĂ.
Cred că acum sunt în măsură să spun tuturor că sănătatea este un dar divin”.

Ceea ce a omis Iuliana să spună în trista ei poveste este că părinţii ei, oameni în vârstă, pensionari, nu au puterea financiară să o susţină. Toate intervenţiile şi spitalizările din ultimii ani le-au secat veniturile, şi aşa puţine. Acum, e singură în faţa sorţii, dar cu o dorinţă nebună să trăiască, să iubească tot ce o-nconjoară, să dea frâu liber imaginaţiei din sufletul ei de artist. Acesta este motivul pentru care Iuliana a acceptat să se destăinuie. Acum are nevoie de noi toţi!

Contul în lei este deschis în Bucureşti,
Banca Transilvania, Agenţia Gorjului,
Nume: STANISLAV IULIANA
RO48BTRL04601201H12939XX

tel. Iuliana Stanislav – 0760.100.962

2016-10-25T06:37:43+00:00