EnglishGermanRomanian

APCR, de Ziua Pacientului European

APCR, de Ziua Pacientului European

București, 12 martie 2012

 În 12 martie 2012 pentru a marca Ziua Pacientului European, Alianța Pacientilor Cronici din România (APCR) organizat o masă rotundă cu tema DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE PACIENȚILOR ÎN CONTEXTUL UNUI SISTEM DE SĂNĂTATE CENTRAT PE PACIENT la care au participat reprezentanți ai ONG-urilor din sănătate, atât membri APCR, cât și invitați, reprezentanți ai CNAS,  ai Comisiilor de Sănătate din Parlamentul României, reprezentanți ai producătorilor de medicamente și reprezentanți ai mass-media.

În urma acestei întâlniri au fost identificate următoarele puncte sensibile ale sistemului sanitar și s-au făcut propuneri pentru găsirea unor soluții sustenabile și eligibile rezolvării acestor probleme:

1. Avem un sistem de sănătate în care nu sunt respectate drepturile şi nevoile pacientului, iar nivelul serviciilor medicale este nesatisfăcător:

– lipsa unor medicamente care fac parte din protocoalele de tratament ale bolilor cronice.

– compensarea graduală a medicamentelor în funcție de venit.

– asigurarea (achiziția) medicamentelor din sursa unică. Se creează un monopol al importatorului care în unele cazuri afectează buna aprovizionare cu medicamente.

– limitarea accesului pacienților la anumite proceduri medicale și tratamente datorat listelor de așteptare.

– neactualizarea periodică a listelor de medicamente compensate și gratuite, ultima fiind făcută acum 5 ani.

– lipsa celor mai ieftine medicamente din farmacii în baza cărora s-a calculat prețul de referință al medicamentelor gratuite şi compensate.

– actualizarea prețurilor listelor de medicamente gratuite și compensate în conformitate cu cele existente în farmacii și nu cele doar înregistrate, dar inexistente fizic. Obligativitatea Ministerului Sănătăţii în asigurarea medicamentelor orphane sau al celor care nu sunt profitabile și din acest motiv nu mai sunt importate. Diferențierea prețurilor intern/extern pentru stoparea exporturilor paralele.

2. Finanţarea:

– subfinanțarea și proasta gestionare a sistemului sanitar.

– lipsa de transparență în colectarea și alocarea fondurilor CNAS, a fondurilor din taxa pe viciu, taxa de clowback și alte fonduri care au ca destinație fondul de sănătate.

– auditarea externă anuală a fiecărei instituții sanitare: CNAS, MS, spital, clinică, cabinet medical, etc și publicarea raportului de audit. Publicarea trimestrială a încasărilor din taxa de clowback și justificarea cheltuielii acesteia.

3. Lipsa unor politici de sănătate coerente:

– deblocarea posturilor pentru rezolvarea problemei personalului medical. Încheierea de contracte civile cu medicii pentru asigurarea unor servicii de calitate în unitățile sanitare

– înființarea Oficiului pentru Protecția Pacientului (OPP)  aflat sub control parlamentar, ca reprezentant al societății civile și sprijinirea asociațiilor de pacienți. OPP-ul are rolul de instituție independentă care să se asigure de transparența modului cum se cheltuiesc banii publici pe servicii medicale și medicamente, cum sunt respectate drepturile pacienților, cât și rol consultativ în cazul în care se fac propuneri de modificare legislativă în domeniul sănătății . OPP va răspunde și de controlul eficient al sistemului de sănătate astfel încât să fie evitate abuzurile.

– participarea activă cu drept de vot a societăţii civile la deciziile ce se iau în domeniul sanitar prin numirea de reprezentanți ai ONG-urilor în Comisiile Ministerului Sănătății, Consiliile Directoare a spitalelor și clinicilor finanțate din fonduri publice. Prezența reprezentanților ONG-urilor în comisiile care stabilesc pachetul minim de servicii medicale.

– inexistența unor campanii eficiente de prevenție, informare și educare. Realizarea rețelelor de facilitatori în care MS în parteneriat cu ONG-urile să realizeze campanii de informare și prevenție

– necunoașterea  pachetului minim de servicii medicale, cât și lipsa informațiilor privind bolile cronice, numărul pacienților și a nevoilor lor reale duc la alocarea ineficiență a fondurilor și lasă deschisă posibilitatea săvârșirii diverselor abuzuri.

– trecerea CNAS sub control Parlamentar, pentru depolitizarea instituției și creșterea trasparenței prin care sunt decontate serviciile medicale, cât și cheltuite fondurile publice.

– spitalele trebuie să rămână în proprietatea statului, privatizarea lor va duce la limitarea accesului bolnavilor cronici.

– realizarea registrelor de pacienţi pentru o mai bună cunoaştere a patologiilor şi nevoilor pacienţilor precum și finanțarea corectă pe bază de date statistice și nu pe baza istoricului.

4. Reforma:

– Asigurările private de sănătate nu sunt sustenabile din cauza nivelului scăzut de trai.

Toate aceste puncte sensibile ale sistemului sanitar românesc, cât și propunerile de mai sus fac tema acestei dezbateri publice, cât și a unora viitoare, astfel dorim ca societatea civilă să devină un partener real al autorităților publice: Parlamentul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, nu doar prin sesizarea problemelor, ci prin propunerea de soluții și implicarea activă în implementarea acelor măsuri care să respecte DREPTURILOR PACIENȚILOR DIN ROMÂNIA LA SĂNĂTATE ȘI VIAȚA.

Alianța Pacienților Cronici din România – APCR

Președinte,

Cezar Irimia

2016-10-25T06:37:25+00:00